Dacă eliminăm milionarii în lei (circa 60.000 de români au depozite bancare de cel puțin 1 mil. lei), restul populației abia dacă are 2000 de euro puși la saltea. HotNews a discutat cu Florian Neagu, acting Director al Direcției de Stabilitate Financiară din BNR despre pericolele care ne pasc (el le spune „riscuri” sau „vulnerabilități”)- îmbătrânirea demografică, despre cât de polarizată e societatea românească, despre argumentele românilor care nu au conturi bancare sau despre cum poate fi îmbunătățit calculul care indică evoluția economiei. Pe scurt, am discutat despre oameni și bani.
Florian Neagu a ajuns la BNR în anul 2000. Fusese șef de promoție la Finanțe-Bănci, iar după un an de profesorat a intrat în BNR ca economist. În BNR, Neagu a trecut prin mai multe direcții- a fost mai întâi la Reglementare, apoi la Relații Internaționale ( în perioada în care demarase procesul de negociere a aderării României la Uniunea Europeană) , iar din 2005 lucrează în departamentul de Stabilitate Financiară.
Am discutat cu el despre pericolele care ne pasc (el le spune riscuri sau vulnerabilități)- îmbătrânirea demografică, despre cât de polarizată e societatea românească, despre argumentele românilor care nu-și fac conturi bancare sau despre cum poate fi îmbunătățit calculul care indică evoluția economiei. Pe scurt, mai jos e vorba despre bani și despre oameni
Informația pe scurt:
- Dacă vorbim de despre economisire, iată câteva cifre: 0,4% din toți deponenții acestei țări (aproape 60.000 de persoane) cumulau peste un sfert din totalul depozitelor. Asta înseamnă, în medie, peste 1.000.000 lei de persoană. Restul deponenților, circa 14,1 milioane de persoane au economisit în medie 11.000 lei. Polarizarea e de unu la 100, dacă vrei.
- Avem niște probleme cu capitalul uman. Trei, mai precis: Prima, că suntem tot mai puțini – avem o scădere a populației de circa un milion de persoane între cele două recensăminte (2011-2021). A doua, că suntem tot mai bătrâni. Indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciate foarte mult, cu 20 de puncte procentuale, de la 101% la 121% cât e în prezent. Iar al treilea lucru este legat de educație, unde deși nivelul în ultimul deceniu s-a îmbunătățit semnificativ, în continuare suntem pe ultimul loc în ierarhia europeană. Pe scurt, suntem tot mai puțini, tot mai bătrâni și cu grad de educație relativ modest, ceea ce constituie o vulnerabilitate a capitalului uman al acestei țări. Această vulnerabilitate va avea o implicație asupra stabilității financiare. Nu azi, nu mâine, dar în 10-20 de ani vom ajunge să o decontăm
- PIB-ul furnizează informația legată de flux, dar poate că ar fi bine să combinăm această informație de flux cu una de stoc, adică Avuția Națională. Trebuie să ne uităm la ce s-a creat nou în economie (PIB), dar și la cât a rămas.
- Când sunt întrebați românii de ce nu au conturi curente la bănci, iată răspunsurile: 42% din respondenți spun că nu dețin fonduri suficiente. Urmează apoi cei care nu au încredere în instituțiile financiare, apoi cei care consider că aceste servicii financiare sunt prea costisitoare, iar alții spun că instituția financiară este prea departe. A scăzut și numărul de agenții bancare de la 35 la suta de mii de locuitori în 2011 la 21 de agenții la suta de mii de locuitori. De asemenea, numărul ATM-urilor la suta de mii de locuitori a scăzut de la 64 la 62.
- Cele două riscuri pe care doar noi, românii, le avem, comparativ cu alte state
- Care sunt județele cu cele mai mari și cu cele mai mici credite neperformante
Ce este stabilitatea financiară de fapt?
Florian Neagu: Să știi că nici măcar nu avem la nivel internațional o definiție de manual. Nu există o definiție agreată. Dacă pentru stabilitatea prețurilor, să zicem, poți spune că dacă reușești să te menții pe la 2% se cheamă că ai asigurată această stabilitate (a prețurilor) la stabilitatea financiară n-ai un reper analog.
În schimb, sunt două abordări. Cea mai simplistă spune că dacă nu ai o criză se cheamă că ai o stabilitate financiară. Dar asta nu prea te ajută, pentru că, uite, de exemplu, în 2006-2007 n-ai avut nicio criză, dar exact în acei ani s-au plantat cele mai multe semințe de risc care apoi au încolțit și s-au manifestat foarte puternic după un an-doi.
Stabilitatea se presupune că o ai atunci când sistemul bancar reușește să preia eventuale șocuri nefavorabile și să nu le translateze altora în într-o proporție foarte mare. Sau când reușește să aloce economiile pe care le atrage către proiecte viabile.
La rândul lor, instrumentele folosite pentru menținerea stabilității financiare sunt relativ noi. Când am încercat să limităm creditarea în valuta în 2004 și am luat unele măsuri, acestea au fost considerate administrative și care afectează libera circulație a capitalurilor. Și exact asta nu îți trebuia când tu voiai să intri în Uniunea Europeană, să vii cu măsuri care limitează libera circulația l a capitalurilor. De aceea, le-am abandonat în anul 2007, anul intrării României în UE.
Ei bine, știi care e paradoxul? Că exact acele măsuri care atunci erau considerate de CE și de FMI ca fiind administrative, în prezent ele sunt recomandate să le ai și sunt numite instrumente macroprudențiale.
Trebuie să te gândești că manifestări negative sau șocuri, pot oricând apărea. Cum a fost pandemia sau cum a fost acest război din Ucraina. Nu știi niciodată ce poate apărea sau când și de aceea e bine să te pregătești. Iar pregătirea asta presupune rezerve de capital și de lichiditate. Ideal e să faci acest efort în vremuri bune, lucru care e destul de greu de explicat inclusiv partenerilor din sistemul financiar. Rolul nostru este să avem o viziune, o perspectivă pe termen mai lung și care să fie anticiclică.
Cum ajunge un fenomen sau o tendință pe harta riscurilor?
Florian Neagu: Ne-am uitat la principalele cauze care au generat crize sistemice în ultimele decenii, în ultimii 100 de ani. Pe mapamond, nu doar în România. Și au rezultat circa cinci factori care trebuie monitorizați și gestionați. Primul lucru e legat de creșterea excesivă a creditării și a îndatorării. Care nu de puține ori a dus la probleme în întregul sistem financiar.
Al doilea factor- probleme de lichiditate. Vedem cazul băncilor care au căzut în SUA din această cauză. Problema asta a lichidității capătă o importanță tot mai mare. În al treilea rând, e problema hazardului moral. Unele bănci sunt atât de mari încât sunt convinse că Statele nu le vor lăsa să cadă. Dar asta induce o problemă de hazard moral în sistem. De aceea, de exemplu, pentru bănci de acest fel s-au aplicat niște amortizoare de capital suplimentar .
Inegalitatea socială, digitalizarea, reculul demografic nu sunt riscuri?
Florian Neagu: Factorii aceștia sunt foarte importanți. Din păcate, nu avem un istoric al impactului lor. E drept, dacă vorbim de digitalizare, componenta de cyber security este în creștere și poate atinge un nivel critic care să genereze presiuni asupra stabilității financiare.
Acest tip de risc a început să fie monitorizat tot mai mult. Chiar în contextul războiului din Ucraina, erau preocupări la nivel european că acest risc cibernetic ar putea la un moment dat să crească semnificativ și să scadă sustenabilitatea sistemelor financiare și a celor de plăți. Dar discutăm mai mult de informații calitative, nu și cantitative prin care să putem institui niște praguri de alertă și de semnal.
Noi întrebăm băncile de două ori pe an care sunt, în opinia lor, principalele riscuri cu care s-au confruntat sau care, dacă ar apărea, ar avea efecte semnificative și mai puțin gestionabile. Iar riscul cibernetic este mereu printre aceste răspunsuri.
Cât și cum economisesc românii
Florian Neagu: M-am uitat pe date din 2015 până în prezent. Economisirea populației sau, dacă vrei, volumul activelor financiare aproape că s-a dublat în acest interval. Discut în valori nominale, desigur. Cea mai mare parte a acestei economisiri merge spre numerar și depozite- undeva la 37% e ponderea numerarului și depozitelor (în decembrie 2022) în total economisire. În 2015 era de 36%. Deci tot cam pe-acolo.
Dar vedem o dublare a ponderii economiilor populației sub formă de fonduri de pensii. De la 5% în 2015, acum acestea sunt la 10% ca pondere. În contraparte, economisirea sub formă de acțiuni ale fondurilor de investiții a scăzut, de la 4% în 2015 la 2% în decembrie 2022.
Ca să rezum, economisirea populației prin decizii și forțe proprii, prin resurse proprii nu a cunoscut vreo schimbare semnificativă.
Pe de altă parte, economisirea prin efectul legii, acele fonduri, acele contribuții la Pilonul II sau III nu numai că au o dublare ca pondere, dar și sumele încep să fie consistente.
Și ultimul lucru pe care vreau să ți-l spun aici și cred că merită surprins. În această poziție de active financiare ale populației avem și o categorie numită alte participații. Asta înseamnă banii cu care acționarii sau asociații își împrumută propriile firme . Iar în acest caz discutăm de sume care au miză. Dacă în decembrie 2015 ponderea acestor sume era cam 5% din total active financiare al populației, în decembrie 2022 am ajuns la 20% - o creșterea semnificativă și corelează această evoluție cu problema pe care o avem de sub-capitalizare cronică a economiei.
Avem foarte multe firme care nu îndeplinesc nici măcar acea cerință minimă de capital de 200 lei, care supraviețuiesc prin faptul că acționarii aduc bani de acasă. Dar nu ca să-și capitalizeze firma ci doar să și-o împrumute.
Și întrebarea e: dacă tu nu ai încredere în firma ta și nu ți-o capitalizezi, cum vrei ca ceilalți parteneri de afaceri, inclusiv băncile, să te sprijine cu finanțare? Și discutăm de sume care ating la nivelul întregii economii circa 23 de miliarde de euro, ceea ce e comparabil cu banii pe care încercăm prin să atragem prin PNRR? Eu îmi imaginez ce ar însemna pentru economia României să fructifici ambele surse de finanțare.
Cât de polarizată e economisirea. Cei mai mulți au puțini bani puși deoparte, iar cei puțini au cei mai mulți bani
Florian Neagu: Aș adăuga, dacă discutăm despre economisre, câteva cifre: 0,4% din toți deponenții acestei țări (aproape 60.000 de personae) cumulau, la finalul trimestrului trei din 2022, peste un sfert din totalul depozitelor. Asta înseamnă, în medie, peste 1.000.000 lei de persoană. Restul deponenților, circa 14,1 milioane de persoane au economisit în medie 11.000 lei.
Polarizarea e de unu la 100, dacă vrei.
Desigur, această inegalitate există și în țările emergente sau în cele dezvoltate, dar posibil să vorbim de valori mai reduse
Plătim mai greu ratele la bănci? Judele cu neperformanță mare și mică
Florian Neagu: Rata creditelor neperformante în cazul sectorului populației în decembrie 2021 a fost de 3,16% în timp ce în mai 2023 era de 3,17 prin urmare. Practic, creșterea e marginală. Dacă ne uităm și la sume, vedem că volumul creditelor neperformante a urcat de la 5,1 miliarde lei la 5,2 miliarde de lei. Asta e imaginea de ansamblu. Acum, dacă privim în profil teritorial, vedem că lucrurile capătă diferite nuanțe.
De exemplu, în Cluj este cea mai mică rată de neperformanță, este 2,1% în timp ce cea mai mare ar fi în județul Giurgiu, de 6,6% . În București e de 3,3% . Mă refer aici la rata de neperformanță pe întregul portofoliu de credit. Dacă mă uit doar la creditele imobiliare, cel mai bine stă Harghita, cu o neperformanță de sub 1%.
Și aș mai spune ceva: 75% din toate creditele neperformante din întreaga țară au fost acordate înainte de 2019. Acela a fost anul în care Banca Națională a recalibrat gradul maxim de îndatorare la la 40% ,sau pentru creditele Prima Casă ceva mai mult - 45%.
Despre PIB și înlocuirea lui cu un alt indicator care să include și Avuția Națională
Florian Neagu: PIB-ul furnizează informația legată de flux, dar poate că ar fi bine să combinăm această informație de flux cu una de stoc. Adică ai în vedere și ce s-a creat în economie (PIB), dar și cât a rămas. Și asta vezi în stoc. Avuția națională e un indicator foarte util care a fost pentru prima oară recalculat după 1989 pentru România.
Dl prim-viceguvernator Florin Georgescu a coordonat apariția unei cărți numită chiar așa Avuția Națională a României. Și ideea din spate asta este: să combin elementul de flux cu ce-ți rămâne pe stoc, pentru că pentru a vedea care sunt perspectivele de dezvoltare ale unei țări, stocul îți spune o poveste ceva mai amplă decât fluxul.
Ca exemplu, în cazul României. În orizontul analizat în cartea menționată, avuția națională a crescut cu 6,9%/an, ceea ce ai spune că e ceva mulțumitor. Numai că, dacă te uiți la datoria publică, aceasta a crescut cu 15,2%/an, ceea ce reliefează un model economic ineficient.
Banca Mondială are o perspectivă mai largă atunci când abordează noțiunea de avuție națională, perspectivă pe care personal o îmbrățișez mai mult. BM se uită și la avuția umană, la capitalul uman. E foarte bine să te uiți la capitalul fizic, la capitalul financiar, dar capitalul uman, până la urmă, poate fi cea mai relevantă formă de capital.
Demografie și îmbătrânire
Florian Neagu: Și aici cred că avem niște probleme. Trei, mai precis: Prima, că suntem tot mai puțini – avem o scădere a populației de circa un milion de persoane între cele două recensăminte (2011-2021). A doua, că suntem tot mai bătrâni.
Indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciat foarte mult, cu 20 de puncte procentuale, de la 101% la 121% cât e în prezent.
Iar al treilea lucru este legat de educație, unde deși nivelul în ultimul deceniu s-a îmbunătățit semnificativ, în continuare suntem pe ultimul loc în ierarhia europeană. Pe scurt, suntem tot mai puțini, tot mai bătrâni și cu grad de educație relativ modest, ceea ce constituie o vulnerabilitate a capitalului uman al acestei țări.
De aceea, de mai mulți ani în harta vulnerabilităților structurale pe care o publicăm în raportul de stabilitate financiară avem trecută și această vulnerabilitate demografică. Încercăm să creștem nivel de conștientizare în rândul autorităților pentru că această vulnerabilitate va avea o implicație asupra stabilității financiare. Nu azi, nu mâine, dar în 10-20 de ani vom ajunge să o decontăm.
Ruralitate și digitalizare
Florian Neagu: Potrivit indicelui Global Findex al Băncii Mondiale, doar 69% din populația cu vârstă de peste 15 ani deține un cont curent și doar 55% un card de debit. Iar rata de utilizare acestor instrumente de plată este și mai scăzută, doar 42% din populația de peste 15 ani utilizând un card de credit sau de debit.
Când sunt întrebați românii de ce nu au conturi curente la bănci, iată răspunsurile: 42% din respondenți spun că nu dețin fonduri suficient. Urmează apoi cei care nu au încredere în instituțiile financiare, apoi cei care consider că aceste servicii financiare sunt prea costisitoare, iar alții spun că instituția financiară este prea departe. Și aici sunt niște probleme structurale importante pe care încercăm să le acomodăm.
Aici, un element esențial și în strânsă în legătură cu incluziunea financiară este educația financiară. Și sunt proiecte pe care Banca Națională le-a demarat de mai bine de un deceniu și pe care le vom continua, chiar strângând legăturile cu sectorul bancar și mediul academic.
A scăzut și numărul de agenții bancare de la 35 la suta de mii de locuitori în 2011 la 21 de agenții la suta de mii de locuitori. De asemenea, numărul ATM-urilor la suta de mii de locuitori a scăzut de la 64 la 62. Numai că cred că România are o particularitate, și anume ponderea populației din zona rurală este semnificativ mai mare decât în celelalte țări.
Dacă ne uităm la indicatorul cost/venit, care arată cât de eficientă este activitatea bancară în România, vedem că pentru prima oară după mulți ani, este în zona verde. Multe din sectoarele bancare din țările dezvoltate au rămas în zonă portocalie cu acest indicator cost pe venit.
Părerea mea e că trebuie găsite soluții pentru ca această reducere a costurilor să nu lase o bună parte din populație nebancarizată.
Unii spun că serviciile sunt prea costisitoare. Dar există o directivă europeană care permite populației la risc ca pentru serviciile bancare de bază să aibă costuri zero. Dar cred că și această directivă trebuie mai bine promovată. În concluzie, cred că trebuie să găsim niște variante astfel încât pe de o parte raportul cost pe venit al băncilor să rămână mulțumitor, dar pe de altă parte să ne asigurăm că și din unghiul incluziunii financiare lucrurile se îmbunătățesc.
Ce i-a sărit în ochi în timpul elaborării Raportului de Stabilitate
Florian Neagu: Se întâmplă relativ frecvent să dai de lucruri care să te mire, pentru că timpul de elaborare al Raportului e relativ lung. Facem o primă variantă, o trimitem la completări și comentarii, apoi se întoarce iar la noi, o mai completăm și noi după care o trimitem board-ului șamd.
Un exemplu ultimului raport care s-a publicat recent, neașteptate ni s-au părut turbulențele cu băncile din Statele Unite, apoi cu cele din Elveția. Când te gândești la un sector bancar solid, puternic, te gândești imediat la bănci elvețiene. Au urmat turbulențe generate de prezența unor bănci în continuare în Rusia și puse sub lupa Statelor Unite….
Da, ne așteptam să fie implicații mai ample în Europa. Nu prin canalul direct, ci prin canalele indirecte.. Și am început să vedem ce facem și cum să ne pregătim. Până la urmă acele implicații nu s-au mai produs, din fericire, dar monitorizăm cu atenție evoluțiile.
Ce riscuri are în mod specific România, comparativ cu alte țări?
Florian Neagu: O să-ți spun două. Primul risc e legat de dezechilibrele macroeconomice. Suntem singura țară din Uniunea Europeană aflată în procedură de deficit excesiv. De asemenea, avem așa-numitele deficite gemene- deficitul fiscal și deficitul de cont – mai ridicate decât în alte state. Prin urmare, din perspectiva noastră, am considerat că asemenea aceste dezechilibre macroeconomice care s-au accentuat pe fondul crizelor acestea suprapuse, pot pune presiune pe stabilitate financiară. Al doilea e legat de ponderea mare de subcapitalizare cronică a economiei. Și acesta e un element care merită să ne ocupăm mai de aproape.
Ce mai e nou pe la CNSM?
Florian Neagu: M-aș referi puțin la cele trei grupuri de lucru unde a fost o prezență bogată, în sensul că alături de noi, cei de la Banca Națională, au fost reprezentanți de la ministerele de linie, ASF-ul, mediul privat, mediul academic, sectorul bancar, în unele cazuri, instituțiile financiare internaționale. Având în vedere perspectivele atât de diferite, aceste grupuri de lucru cred au reușit să producă ceva pertinent, recomandări care apoi au fost și îmbrățișate și asumate oficial de către CNSM, chiar dacă uneori implementarea de către autorități nu a fost chiar cea mai bună.
Cu primul grup de lucru am încercat să găsim niște soluții pentru diminuarea vulnerabilităților din balanța comercială cu produsele agroalimentare. Noi exportăm materie primă și importăm materie prelucrată sau dacă vrei, exportăm subvenție europeană și pe banii noștri importăm ceea ce prelucrează alții .Această contribuție a deficitului cu produse agroalimentare la balanța comercială merită din perspectiva macroprudențial a fi monitorizată, întrucât multe crize din alte părți ale globului au venit pe această filieră a deficitului de cont curent.
O deteriorare a balanței de plăți, a condus la presiuni asupra stabilității financiare și printre măsurile pe care le propuneam noi atunci, aveam în vedere un accent mai mare pe calitate decât pe cantitate, pe redimensionarea lanțurilor de valoare etc. Aceste propuneri pe care le-am făcut ne-am fi bucurat dacă ar fi fost mai bine aplicate de către factorii de decizie.
Un alt grup de lucru este legat de agenda schimbărilor climatice, care îți aduce și oportunități, dar și costuri. Oportunitățile sunt foarte bogate. Ne-a ieșit că până în 2030 fondurile având această destinație erau de circa 60 de miliarde de euro. E o cifră extraordinară, iar asemenea ocazii merită a fi fructificate. Mai ales că îți pot schimba și structura economiei către una cu valoare adăugată mai mare, ziceam noi atunci.
Ei, bună parte din implementarea de către autorități a recomandărilor CNSM a rămas în urmă, ca să spun așa, și poate ar merită o mai mare atenție.
Cred că suntem singura țară din Uniunea Europeană care nu are o politică industrială. Și din nou, când nu ai o viziune, o perspectivă, riști să-i irosești resursele.
Iar al 3-lea grup de lucru, de care sunt cel mai apropiat, este legat de a găsi soluții pentru creșterea sustenabilă a intermedierii financiare. Un exemplu de măsură de acțiune este îmbunătățirea gradului de educație financiară a antreprenorilor și creșterea gradului de pregătire profesională a experților din sistemul financiar. Pentru a implementa aceste obiective, Banca Națională a anunțat în aprilie anul acesta că pornește un program amplu în care va avea alături și sistemul financiar, și mediul academic și mediul privat și cred că în toamnă vom putea livra mai multe rezultate efective .
Cât despre gradul de pregătire a experților din bănci, e necesar ca atunci când îi vine un antreprenor la ghișeu, salariatul bancar să știe să citească un bilanț, să știe să-i dea un sprijin, un sfat, consiliere financiară specializată pe domeniul lui. O soluție pentru creșterea expertizei în domeniul financiar-bancar este programul de masterat pe care BNR l-a conceput în parteneriat cu ASE- BANCAS- perioada de înscrieri urmând a se încheia curând.
4
27
