Economia a crescut anul trecut cu 2,1% după ce Statistica a refăcut calculele, inițial INS anunțând o creștere de 2%, potrivit datelor publicate vineri.
La creşterea PIB, în anul 2023 faţă de anul 2022, au contribuit majoritatea ramurilor economiei, contribuţii pozitive având următoarele ramuri:
- Agricultura, silvicultura şi pescuitul (+0,4%), cu o pondere de 3,9% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s-a majorat cu 10,2%;
- Construcțiile (+0,8%), cu o pondere de 8,1% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 11,0%;
- Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante (+0,2%), cu o pondere de 20,5% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 0,8%;
- Informaţiile şi comunicaţiile (+0,4%), cu o pondere de 7,1% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 5,1%;
- Tranzacţiile imobiliare (+0,1%), cu o pondere de 7,3% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 1,6%;
- Activitățile profesionale, științifice și tehnice; activitățile de servicii administrative și activitățile de servicii suport (+0,3%), cu o pondere de 8,2% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 3,6%;
- Administrația publică și apărarea; asigurările sociale din sistemul public; învățământul; sănătatea și asistența socială (+0,1%), cu o pondere de 11,9% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 0,9%;
- Activitățile de spectacole, culturale și recreative; reparațiile de produse de uz casnic și alte servicii (+0,1%), cu o pondere de 2,8% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 5,1%.
- Industria a avut o contribuţie negativă la modificarea PIB (-0,5%), ca urmare a scăderii volumului ei de activitate cu 2,3%.
Din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s-a datorat, în principal:
- Cheltuielii pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei, al cărei volum s-a majorat cu 2,9% contribuind cu +1,8% la creşterea PIB;
- Cheltuielii pentru consum final individual al administraţiilor publice, al cărei volum s-a majorat cu 2,8% contribuind cu +0,2 la creşterea PIB;
- Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice, al cărui volum s-a majorat cu 2,9% contribuind cu +0,3% la creşterea PIB;
- Formării brute de capital fix (investițiile) al cărei volum s-a majorat cu 12,0% contribuind cu +2,9% la creşterea PIB.
- Atât exporturile de bunuri şi servicii cât și importurile de bunuri şi servicii au avut o contribuţie negativă la modificarea PIB (-0,9%), ca urmare a scăderii volumului lor cu 2,1%, respectiv 1,8%.
Cum s-a ajuns la PIB ca măsură a economiei
PIB-ul, la fel ca multe alte inovații economice, a fost dezvoltat în timpul Marii Depresiuni pentru a oferi factorilor de decizie americani o imagine mai completă a economiei profund afectate de criză. Ceea ce numim astăzi PIB a fost calculat pentru prima dată de economistul Simon Kuznets în 1934, el câștigând mai târziu un Premiu Nobel pentru eforturile sale.
Primele rapoarte ale lui Kuznets se numeau „Conturile naționale de venituri și produse” și citau date legate de venitul național și de producția națională.
Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, calculele PIB-ului lui Kuznets deveniseră indicatorul economic principal pentru națiunile dezvoltate din întreaga lume și așa au rămas până azi.
Cum se calculează PIB-ul?
La fel ca celelalte țări, România publică rapoarte trimestriale, semestriale și anuale privind PIB-ul. Acestea subliniază rata de creștere a PIB , care ne arată cât de mult a crescut economia de la un trimestru la altul.
PIB-ul este, de asemenea, ajustat sezonier, ceea ce ține cont de impactul influențelor sezoniere asupra economiei.
De exemplu, consumatorii cumpără mai multe jucării și gadgeturi în lunile noiembrie și decembrie, pe măsură ce se apropie Crăciunul, iar mulți angajați își iau concedii în iulie/august, ceea ce face ca PIB-ul „de vară” să pară mai slab decât PIB-ul „de iarnă”.
PIB-ul se comunică în termeni reali, ceea ce înseamnă că e ajustat cu inflația. Fără această ajustare, ne-am uita la PIB-ul nominal care nu reflectă cu exactitate creșterea economiei.
Care este diferența dintre VNB și PIB?
Diferenţa dintre Venitul Naţional Brut (VNB) şi Produsul Intern Brut (PIB) – Ambii indicatori arată suma bunurilor şi serviciilor vândute către consumatorul final într-o economie dar primul se referă la veniturile realizate de persoanele sau firmele naţionale, în timp ce al doilea, mult mai des utilizat, la veniturile realizate pe teritoriul naţional.
VNB poate fi mare decât PIB, în general cazul ţărilor care au firme ce au investit în operaţiuni profitabile derulate în străinătate dar şi mai mic decât PIB, atunci când o parte din rezultatul autohton ţine de entităţile economice străine care au investit în ţară. În ecuaţia rezultatului net intervin şi sumele transferate din ţară de cetăţeni străini versus cele trimise în ţară de proprii cetăţeni care lucrează în străinătate. Cheltuielile gospodăriilor reprezintă cea mai mare parte a PIB-ului din partea producției. Cheltuielile gospodăriei, fie că sunt pentru o mașină (un bun de folosință îndelungată), un pachet de șase beri sau o tunsoare (un serviciu), se numesc cheltuieli de consum.
Cum ne ajută PIB-ul să înțelegem economia?
Pentru a-l parafraza pe economistul laureat al Premiului Nobel Paul Samuelson, PIB-ul e ca sateliții orbitali ai economiei. Rezumă cantități mari de date în câteva evaluări simple și oferă o imagine (rezonabilă) a întregului peisaj economic privit de departe.
Privirea diferitelor componente ale PIB-ului ne poate ajuta, de asemenea, să ne dăm seama care părți ale economiei sunt puternice sau slabe, iar acest lucru poate fi util pentru factorii de decizie care caută să relanseze o economie sau să o facă mai sănătoasă.
Practic, fiecare țară din lume își raportează în mod regulat PIB-ul publicului, astfel încât PIB-ul unei țări poate fi folosit ca măsură a puterii sale economice în raport cu alte țări. Cu toate acestea, cifrele PIB-ului național ar putea să nu fie cea mai bună modalitate de a măsura puterea economică relativă a unei țări, deoarece nu țin cont de diferențele privind dimensiunea populației.
De exemplu, China are a doua cea mai mare economie din lume, care este mai mare decât economiile Germaniei, Italiei, Rusiei și Braziliei la un loc. Dar pentru că are 1,3 miliarde de cetățeni, fiecare dintre ei în mod individual reprezintă mai puțin PIB pe cap de locuitor decât cetățenii oricăreia dintre aceste alte țări. PIB-ul pe cap de locuitor ne poate ajuta adesea să înțelegem diferențele de standarde de viață între țări.
Care sunt dezavantajele și limitele PIB-ului?
PIB-ul este un instrument foarte util, iar Simon Kuznets a meritat cu siguranță Premiul Nobel pentru munca sa. Cu toate acestea, PIB-ul nu este ultimul cuvânt pentru economiștii și factorii de decizie de astăzi.
Calcularea dimensiunii unei economii este o activitate complexă și nimeni nu ar putea să o calculeze într-un timp util și riguros exact. Ca atare, fiecare comunicat privind PIB-ul este supus mai multor revizuiri, care durează luni de zile până a avea un rezultat final. Datele trimestriale privind PIB-ul pot suferi modificări majore de la primele estimări până la ultimele revizuiri.
Aceste inconsecvențe destul de dese provoacă adesea scepticism față de INS, mai ales din partea celor care cred că cifrele ar putea fi manipulate pentru a obține avantaje politice. Dar astfel de inconsecvențe sunt inevitabile atunci când Statistica are date incomplete în fazele inițiale și umple golurile mai târziu.
PIB-ul este esențial, dar uneori defectuos calculat
PIB-ul are multe limitări, dar nu există nicio altă măsurătoare mai bună în acest moment. PIB-ul poate fi folosit pentru a examina progresul unei economii, pentru a compara mai multe economii de-a lungul timpului sau pentru a ne ajuta să înțelegem ce anume „împinge” economia noastră.
În ultimii ani, au fost dezvoltate o serie de alternative care pretind să exprime mai bine succesul național decât o face PIB-ul. Unii economiști se concentrează pe produsul național brut sau pe venitul național brut. Alții au evidențiat indicatori mai ezoterici, cum ar fi progresul durabil, fericirea națională sau guvernarea deschisă, ca modalități de a măsura puterea multor țări ale lumii. Cu toate acestea, mulți dintre acești indicatori se bazează pe PIB ca punct de plecare, fără să-l denunțe în întregime.
PIB-ul este un punct de plecare de la care oricine poate începe să înțeleagă o economie. Nu este ultimul cuvânt al economiei unei țări (și nici nu a fost vreodată), dar fără el ne-ar fi mult mai greu să ne dăm seama cum interconectarea segmentelor interne ale unei economii împing sau frânează avansul unei țări.
Definim economia în termeni de PIB. În zilele noastre, în ciuda avertismentelor inventatorului său, PIB-ul a devenit etalonul în funcție de care se măsoară bunăstarea unei ţări, scrie fostul jurnalist al Financial Times David Pilling în cartea sa ”Creșterea economică, o amăgire”. Dacă economia creşte, atunci lucrurile trebuie că stau bine. Dacă economia se contractă, situaţia nu e aşa grozavă. Însă această oglindă de la care nu ne mai dezlipim ochii este mai degrabă potrivită unui bâlci decât unei săli de baie. Imaginea pe care o reflectă e grosolan distorsionată şi, din ce în ce mai des, străină de realitate. Oglinda noastră economică e stricată.
5
7
