Insemnari de bancher. Episodul 4.
„Let’s share”
Radu cerceta istoricul fisierelor accesate de pe computerul lui. Stia ca se dau autorizatii subterane pentru interceptarea emailurilor si nu voia sa riste. Gasi un fisier accesat in urma cu 20 de minute, pe cand se afla inca in conferinta. Il deschise. „Incepand din data de 20.02.2009, pentru pre- aprobarile si aprobarile creditelor acordate IMM- urilor, va rog sa dispuneti utilizarea modelului de Propunere de Credit prezentat in fisierul anexat "CPR.xls".
Modul de completare al Propunerii de Credit este descris in fisierul "EXPLICATII.doc". In fisierul "bront. doc" sunt descrise doua facilitati de credit (va rog sa luati in considerare numai partea de descriere a facilitatilor de credit din capitolul "Risk structure - terms and conditions"). Orice nelamuriri se pot discuta atat cu mine, cat si cu colegii mei care se ocupa de analiza credite IMM- uri. Multumesc. SV”
SV era Sorana Savu, sefa departamentului de credite pentru IMM- uri. Sorana lucrase inainte la o alta banca, de unde venise cu tolba plina de informatii. Nu era cea mai inteligenta din banca, dar avea prietene in 3 banci, de unde afla tot ce se pune la cale in materie de produse pentru IMM. Avusese la un moment dat si o relatie cu un executiv expat, adus la o banca romaneasca, dar episodul se incheiase cu mare scandal. A fost nevoita sa plece de acolo, primind in schimb un apartament cadou de la fostul ei amant. Cativa ziaristi aflasera de legatura ei si incercasera sa il santajeze pe bancher. Doi dintre ei s- au ales cu cate un credit de nevoi personale acordat in conditii mai mult decat avantajoase pentru ei, dar alti doi mai imprudenti au fost dati pe mana Politiei.
Radu isi puse pe un stick cateva documente interne mai sensibile despre personalul bancii si se pregati sa inchida computerul. In cadrul usii de sticla aparu paznicul cladirii.
-M- am speriat vazand lumina aici. Ce faceti?, il intreba Vasile.
- Aveam niste treaba. Si mi- ar placea tare mult daca mi- ati raspunde la o intrebare. Cine a intrat in acest birou in ultimele 60 de minute?
- Credeti ca a intrat cineva?
- Normal. Mi- a sters niste date din computer, minti senin Radu, ca sa- l faca pe paznic sa creada ca e vorba despre ceva mult mai grav.
Nu stiu, domnu’ Radu. Dar nu ati instalat o camera video saptamana trecuta?
- Ba da, am si uitat de asta. Am sa verific maine imaginile. Acum ma grabesc. Si iesi din incapere.
Coborand cu liftul, se gandi la Mara. Ceva se intamplase cu ea in ultimele zile. Era mult mai rece decat de obicei, daca nu chiar banuitoare. Cu o seara inainte il intreba din senin daca il intereseaza picanterii din viata unor angajati. Era clar o nada intinsa, la care Radu nu muscase. I- a spus ca daca vrea picanterii, si le ia singur de pe DC++, unde e plin de fisiere aparent clasificate ca secrete de serviciu. Si asa si era.
Intr- o seara in care voia sa isi descarce un film, daduse un search dupa numele unei banci oarecare. I- au aparut in cateva secunde fisiere excel, doc- uri, pdf- uri, numai bune de descarcat. Proceduri interne din BCR, Raiffeisen, BRD, Bancpost, fise tehnice de ale produselor, pana si mailuri interne ale angajatilor din diverse banci. „La ce dracu sa iei mailul acasa si sa- l urci intr- un program de share?”, se intreba Radu. Cel mai haios a fost un email al unei angajate din front- office care ii scria sefului ei ca ar face orice (si subliniase cuvantul, ca sa nu existe vreun dubiu) ca sa o mute in back office. Gasise pe DC++ baze de date cu companii, contracte de credit scanate si sharuite, pana si cateva bugete anuale ale bancilor. Ramasese traznit de cat de tampiti pot fi unii angajati si se gandi sa vorbeasca cu prietenii lui din celelalte banci ca sa-i previna asupra acestor vulnerabilitati. Pe urma se gandi ca nu e treaba lui si ca nu e platit pentru asa ceva. Oricum, isi zise Radu in gand, asemenea lucruri nu ai cum sa le opresti niciodata. Intotdeauna se va gasi cate un cretin care sa isi trimita pe mail documente de serviciu iar odata ajuns acasa, sa si le puna in retea, de unde sa le poata descarca oricine.
Cand i- a spus toate astea Marei, ea se facuse verde la fata.
- Stii ca...?, intreba cu glasul uscat.
- Stiu. Ai pus si tu fisiere pe care probabil ca altii le- au descarcat si acum se distreaza cu ele. Ideea era ca nu ma intereseaza fisierele tale. Le pot lua din atatea parti incat nu merita sa- mi bat acum capul cu asta.
Masina il duse la locuinta Marei in cateva secunde. La usa insa nu raspundea nimeni, cu toate ca la ora aceea Mara trebuia sa fie in pat. Batu puternic cu mana in usa si o striga pe nume. Nimic.
Usa apartamentului din stanga se deschise si o fata la vreo 20 de ani, desculta si cu o bluza transparenta cu bretele il privea lung. Radu se prezenta politicos.
- Buna ziua, sunt Radu, prietenul Marei.
Tipa isi spuse cu un accent puternic de moldoveanca numele mic. Iulia. Din Focsani, tinu ea brusc sa adaige.
- Mara e acasa? Trebuia sa mergem la o petrecere asta- seara.
- Nu stiu unde e, raspunse Iulia aruncand o privire rapida. O cunosti pe Mara?
- Bineinteles. Suntem impreuna de ceva vreme. Trebuia sa vin s- o iau de acasa pe la ora asta.
-A fost acasa mai devreme, ca am auzit zgomote de la ea.
-Zgomote?
-Pai da, mai devreme au iesit doi barbati si acum ai aparut tu.
-Cand au iesit barbatii, pe la ce ora?
- N- as putea spune exact, zise fata. Cam acum o jumatate de ora cred. Dar nu e prima data cand vad barbati iesind de la ea. In fine, e prietena ta, te priveste, mai zise moldoveanca privindu- l languros.
Isi rezema coatele pe masa, si cu un gest provocator, isi dadu parul bogat pe spate; isi umezi buzele si- l intreba pe un ton mai mult decat ispititor
-Sunteti colegi?
Lui Radu nu- i ardea de flirturi ieftine. Hotari sa intre cu forta. Se propti in usa cu umarul si impinse puternic. Usa ceda relativ usor.
In hol, intinsa pe spate intr- o pozitie nefireasca, Mara il privea cu ochii sticlosi. Cineva o strangulase.
NOTA Acesta este un roman. Un thriller economic sau de business, cum vreti sa-i spuneti. E in principal un roman, chiar daca veti recunoaste fapte sau personaje reale din bancile locale. E un roman care incearca sa descrie din spatele cortinei viata dintr-o banca. Despre cum se fura uneori bancile intre ele (produse, oameni, idei si in cele din urma, bani), pana la tehnici prin care clientii sunt spoliati.
Vom incerca sa descriem de asemenea cum ajunge o criza aparent fara legatura cu piata bancara locala, sa afecteze consistent institutiile financiare romanesti. Cine impune tacerea in banci si mai ales, de ce. Cine face imaginea bancilor si mai ales cum si cat costa acest proces. Cine si cum stabileste costul unui credit (dobanda)? Care e banca "campioana" la taxe si comisioane impuse clientilor? Si mai ales, cum de nimeni nu indrazneste sa se puna cu bancile?
1
0
