Guvernul se pregătește să vină cu modificări importante la Codul de Procedură Fiscală, peste 70, până la finalul acestui an. Despre o parte dintre acestea, HotNews.ro a scris încă de la prima variantă a proiectului, de la cum va defini ANAF reaua-credință, până la modul în care se vor desfășura controalele și schimbările din zona antifraudei.
Camera Consultanților Fiscali (CCF) a trimis o scrisoare către Ministerul Finanțelor în care a analizat doar câteva dintre măsurile propuse de instituție, în care a arătat că sunt probleme mari de interpretare și, în plus, nu se justifică urgența.
“Cu titlu prealabil, apreciem că instrumentul juridic de legiferare ales – ordonanță de urgență – este total nejustificat dacă luăm în considerare conținutul celor cca 70 de modificări propuse pentru Codul de procedură fiscală, în raport cu prevederile constituționale referitoare la situațiile strict specificate, în care Guvernul poate emite ordonanțe de urgență”, spune Camera Consultanților Fiscali.
Astfel, CCF constată că nici una din cele cca. 70 de modificări propuse nu îndeplinește rigorile impuse de Constituția României, așa cum acestea sunt înțelese și de către Curtea Constituțională, privind definirea situației de urgență.
”De fapt acest lucru, lipsa urgenței, este dovedită chiar de nelegiferarea acestor prevederi, din luna septembrie când proiectul a fost publicat în transparență decizională și până în decembrie”, spune Camera Consultanților Fiscali.
Pentru a arăta celor din Ministerul Finanțelor că sunt probleme cu proiectul, Camera a făcut o analiză a câtorva modificări cu titlu de exemplu.
Un exemplu de incoerență logică din proiectul Ministerului
O modificare propusă de Finanțe se referă la modificările propuse în cazul verificării documentare privind competența de realizare și regulile de desfășurare.
Conform CCF, modificările de amploare propuse pentru acest capitol sunt insuficient motivate și fundamentate. Astfel,
• Verificarea documentară este, prin excelenta, o verificare din birou, pe baza datelor deținute de organul fiscal și care formează ceea ce este definit ca fiind dosarul fiscal al contribuabilului.
• Or, controlul antifraudă realizat de “funcționarii publici din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală” (completarea propusa de MF la art. 136) este prin excelenta un control pe teren, potrivit chiar regulilor speciale de desfășurare propuse pentru acest tip de control fiscal.
• Astfel, apar, în prealabil unei analize pe fond a modificărilor privind verificarea documentară, două probleme majore:
1. totala incoerență logică – prin stabilirea atribuției de realizare a unui tip de control ce se desfășoară, de regulă, din birou (verificarea documentară), în competența unei structuri de control care, de regulă, realizează un control pe teren și,
2. însăși stabilirea de atribuții și competențe la nivel de lege primară reprezintă o soluție eronată, de principiu, întrucât, pe de o parte, denumirea unei direcții din cadrul ANAF se poate schimba oricând și atunci avem o problemă de competență la nivel de lege primară, iar, pe de altă parte, acest titlu din CPF are scopul de a stabili doar tipurile de control fiscal, caracteristicile și regulile generale după care acestea se desfășoară. Atribuțiile și competențele diferitelor structuri se stabilesc prin Ordin de către președintele ANAF (art. 151 CPF), tocmai pentru ca managementul administrației fiscale să-și poată exercita prerogativele, în funcție de dezvoltarea instituției și structurilor sale.
Mai multe detalii din analiza CCF privind modificările la Codul de procedură fiscală – click pentru a deschide
