Construirea unei piete comune europene a gazului ar fi solutia cea mai eficienta a UE de a contracara diplomatia energetica a Rusiei, care a reusit sa divida continentul, este concluzia unui studiu al think-tank-ului European Council on Foreign Relations. Europa ar trebui sa se concentreze in doua directii: construirea celui de-al patrulea coridor energetic - Nabucco - si comunicarea Rusiei a beneficiilor care ar decurge din ratificarea Cartei Energetice.

Studiul precede publicarea Strategiei energetice a UE revizuite si summitul UE-Rusia, precum si preluarea de catre Cehia a presedintiei UE, stat care are securitatea energetica printre prioritatile anuntate.

Potrivit documentului, abordarea europeana a diplomatiei energetice a Rusiei - cautarea unor surse alternative de energie, incurajarea gasirii unor alte surse de gaz, pentru a le evita pe cele ruse si incercarea de a atrage Moscova in tratate privind energia - nu este eficienta, daca UE nu construieste o piata unica a gazului.

Rusia este cel mai mare furnizor de gaz al Europei, dar e departe de a avea o pozitie monopolista, in conditiile in care gazul rus reprezinta 6,5% din rezervele energetice ale Europei, procent care a ramas in mare masura neschimbat in ultimii 20 de ani. Si este putin probabil ca procentul sa creasca prea curand, pentru ca Gazprom nu isi poate permite sa creasca exporturile in Europa in mod semnificativ. Mai mult, din 1980, exporturile de gaz ale Rusiei in UE s-au diminuat la jumatate, de la 80% la 42%. Prin urmare, temerile ca Rusia ar putea folosi santajul cu gazul sau sunt nejustificate.

Si totusi, exista diferente intre tarile europene, remarca studiul, iar divizarea si segmentarea Europei ajuta Rusia in diplomatia sa energetica. Marea parte a gazului rusesc este importat de doar cateva tari vest-europene - Germania, Italia si Franta - ale caror surse de energie sunt diversificate, in timp ce tarile din centrul si estul Europei importa cantitati mici, dar nu au alti furnizori.

Cum gazul nu poate circula usor intre granitele europene, partenerii strategici ai Gazprom, Germania si Italia, pot beneficia de pe urma unei politici amicale cu Rusia, in timp ce statele est-europene sunt lasate intr-o completa dependenta economica, remarca studiul. Toate cele zece tari est-europene noi membre ale UE se bazeaza pe Rusia pentru pe putin 50% din gazul pe care il consuma. Cu exceptia Romaniei. Iar sase dintrele ele depind in proportie de 80% de gazul rusesc. Iar asta impiedica existenta unei politici comune, a unei singure voci in dialogul UE-Rusia pe aceasta tema.

Franta, Germania si Italia se opun unei piete comune a gazului

Solutia ar fi o piata unica europeana a gazului, iar discutiile pe aceasta tema sunt mai vechi de 15 ani. Acum, dupa mai bine de 18 luni de discutii intense privind politica gazului in Europa, se pregateste a treia directiva a gazului. Precedenta prevedea o mai eficienta separare a furnizorilor, producatorilor si transportatorilor de gaz (unbundling) si autoritati de reglementare mai independente. Asta ar fi determinat o separare a acestor servicii din cadrul marilor companii europene - Gaz de France, E.On, RWE si ENI - , asa ca Franta si Germania s-au opus si ea nu intra in vigoare.

Prin urmare, se asteapta acum ca "al treilea pachet legislativ privind gazul" sa introduca prevederi care sa faca aceasta separare mai eficienta, prin asigurarea unei mai mari independente a operatorilor din transport care se afla inca in proprietatea companiilor de gaz integrate.

ECFR face niste recomandari UE, pe baza studiului elaborat, care se pot sintetiza astfel:

• Al treilea pachet legislativ privind gazul trebuie sa asigure independenta retelelor de operatori fata de companiile producatoare si sa creeze Angentia pentru Cooperarea Reglementatorilor domeniului Energetic (Agency for the Co-operation of Energy Regulators - ACER). Trebuie sa existe o reglementare pan-europeana. Cum Rusia are interesul segmentarii pietei, investitiile sale in transport si depozitarea gazului trebuie cercetare de ACER si autoritatile UE privind concurenta.
• O actiune mai agresiva a UE pentru a asigura securitatea energetica a Europei Centrale si de Est, acolo unde pietele si institutiile de reglementare sunt slabe si nedezvoltate, iar insecuritatea energetica determina politica externa fata de Rusia.
• UE ar trebui sa inceteze a-i mai cere public Rusiei sa ratifice carta Energetica, dar in discutii private ar trebui sa ii arate Rusiei beneficiile potentiale care ar decurge din acest gest. Europa ar mai trebui sa subventioneze al patrulea coridor de gaz - Nabucco -, "un proiect care nu este viabil din punct de vedere comercial". "Daca si cand companiile internationale de gaz sunt in pozitia de a semna mari contracte in estul Turciei, atunci construirea conductei trebuie sa beneficieze de o intensa sustinere diplomatica.