Petrolul, terminalul si investitiile

de Magda Munteanu     Business Week Romania
Vineri, 23 ianuarie 2009, 16:12 Economie | Energie

Business Week Romania
Foto: Business Week Romania
Ultimul lucru de care are nevoie o companie care a pierdut aproape 60% din afaceri in ultimele luni este un vid de putere. Operatorul portuar de stat Oil Terminal se afla exact intr-o astfel de situatie, desi o parte dintre problemele actuale fusesera anticipate cu aproape doi ani in urma, cand Rompetrol a anuntat ca intentioneaza sa-si construiasca propriul terminal la Marea Neagra. Pana in decembrie, cand noul terminal a devenit operational, Oil Terminal avusese monopol asupra portului Constanta si fusese practic singura alternativa pentru companiile care doreau sa importe si sa stocheze titei sau produse chimice lichide.

In cateva luni, situatia s-a schimbat dramatic. Rompetrol, ale carui operatiuni reprezentau 25% din cifra de afaceri a acestuia, isi desfasoara acum mare parte dintre activitati prin intermediul propriului terminal. Companiile din domeniul chimic, precum InterAgro sau Oltchim, care aveau o pondere de 15% din afacerile societatii operatorului portuar, si-au redus activitatea pana aproape de zero. Rafinaria Rafo Onesti, care in 2007 avea si ea o pondere de 20%, ar fi trebuit sa-si reia operatiunile anul acesta, insa nu da semne de revenire.

Asa incat, pentru a se mentine pe linia de plutire, Oil Terminal se vede fortat sa se reinventeze si sa gaseasca noi nise de business. Lucru deloc usor pentru o companie in care statul detine 60% din actiuni, iar actionarul minoritar semnificativ este Fondul Proprietatea, cu o cota de 10% din companie. Instalatiile si conductele sunt vechi si ineficiente, marea majoritate datand din anii '70, iar investitiile necesare pentru modernizarea lor au multe zerouri in coada. Deciziile strategice se iau insa greu, caci managerii se schimba peste noapte, in functie de interesele politice, iar proiectele de restructurare trebuie aprobate de institutii birocratice.

Azi e, maine nu e
Compania se afla acum intr-un moment critic. Pentru saptamana aceasta a fost anuntata o Adunare Generala a Actionarilor (AGA), al carei scop este alegerea unui presedinte al consiliului de administratie si director general, dupa ce fostul manager, Mihai Lupu, si-a dat demisia in decembrie, dupa ce a fost ales deputat din partea Partidului National Liberal. Sunt insa sanse mari ca AGA sa fie amanata cu cel putin o luna, ca urmare a balbaielilor cauzate de o ordonanta data de noul guvern. Potrivit acesteia, cei 60% detinuti de stat in Oil Terminal sunt mutati din portofoliul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care a adminstrat pana acum societatea, in portofoliul Ministerului Economiei.

Transferul de proprietate intre institutiile statului creeaza, insa, o stare de haos si de pasare a responsabilitatii care, daca se prelungeste, risca sa dauneze serios companiei. Contactati de BusinessWeek Romania, reprezentantii AVAS spun ca Oil Terminal nu se mai afla in subordinea lor, deci nu pot sa comenteze in legatura cu situatia acesteia. Tudor Serban, noul secretar de stat in cadrul Ministerului Economiei, care se va ocupa de strategia companiei constantene, nu a fost disponibil pentru comentarii. Iar reprezentantii Fondului Proprietatea au declarat ca in aceasta perioada sunt preocupati de problemele lor interne de organizare si ca nu au timp sa faca declaratii in legatura cu societatile pe care le au in portofoliu.

In aceste conditii, directorul interimar a Oil Terminal, Vasile Miu, se afla pentru moment pe cont propriu si trebuie sa ia in calcul posibilitatea ca societatea trebuie sa se descurce, cel putin in viitorul apropiat, cu ce are, fara un ajutor semnificativ din partea actionarului majoritar. "Viitorul director va trebui sa ia masuri dure si sa faca investitii. Asa nu se mai poate", spune Miu care este, de altfel, si singurul candidat la functia de presedinte al consiliului de administratie al companiei.

In opinia sa, daca nu se fac schimbari radicale, anul acesta compania ar avea o sansa sa obtina un profit minim, dar din 2010 sansa aceasta ar disparea in totalitate. Desi rezultatele financiare pentru 2008 nu au fost facute publice inca, anul trecut cifra sa de afaceri s-a micsorat fata de cea din 2007, cand a fost de 37 milioane de euro, iar profitul era de 2,3 milioane de euro. Veniturile ii sunt grevate si de redeventele pe care societatea trebuie sa le plateasca catre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM), care a concesionat catre Oil Terminal mare parte din sistemul de operare si care detine aproximativ 75% dintre conductele acestuia. Potrivit lui Dorin Cojocaru, director general adjunct la ANRM, valoarea redeventelor ce trebuie platite se ridica la 10% din cantitatea de titei transportata de companie. Anul trecut, prin conductele Oil Terminal au trecut aproximativ 12 milioane de tone de titei.

Masuri dificile
Odata ales, noul director va avea o misiune grea, iar masurile pe care va fi fortat sa le ia nu-i vor asigura multa popularitate in randul celor 1.300 de angajati ai companiei. Terenul i-a fost pregatit de Lupu care a initiat, la sfarsitul lunii octombrie, o discutie cu reprezentantii AVAS in legatura cu situatia actuala a companiei. Propunerile vizau reducerea costurilor pe termen scurt si mergeau in doua directii: externalizarea unor servicii indirect productive, cum ar fi paza, sectiile electrice si mecanice sau pompierii, si disponibilizarea a cel putin 300 de angajati. Masurile ar fi trebuit sa fie concret luate in discutie cu AVAS la inceputul acestei luni, insa au fost stopate ca urmare a transferului de proprietate si se asteapta reactia noului actionar majoritar.

O analiza facuta in 2006 a aratat ca Oil Terminal ar avea nevoie de investitii de 30 de milioane de euro pentru a-si moderniza si automatiza instalatiile si pentru ecologizare. Cel putin 60% dintre conductele sale ar trebuie schimbate in intregime. Este greu de crezut, insa, ca societatea va avea puterea sa atraga o finantare de asemenea dimensiuni in contextul financiar actual nefavorabil.

Cel mai probabil va opta pentru o varianta in care modernizarea sa se faca treptat. intr-o prima faza s-ar putea disponibiliza 300 de oameni si, cu o investitie de 5 milioane de euro, terminalul si-a creste eficienta cu 40%. Daca fondurile obtinute in acest fel sunt folosite eficient, compania s-ar putea automatiza si mai mult intr-o a doua faza, ajungand in final sa aiba nevoie de numai 700 de angajati.

Disponibilizarile sunt, insa, o sabie cu doua taisuri, caci contractul colectiv de munca are o clauza care prevede ca, in astfel de situatii, compania trebuie sa plateasca disponibilizatilor o suma egala cu un salariu si jumatate inmultit cu numarul de ani petrecuti in societate. Cum mare parte din personal este imbatranit, disponibilizarea a 300 de oameni inseamna pentru companie, potrivit lui Miu, costuri aditionale de aproximativ 12 milioane de euro. "Nu e normal sa dea oamenii afara. Este problema lor ca nu au folosit bine banii privind reparatiile si investitiile", spune Aurel Gheorghe, liderul de sindicat din Oil Terminal.

O sursa potentiala de finantare ar fi valorificarea terenurilor detinute de companie. Din cele 70 de hectare pe care opereaza, aproximativ 60% ii apartin. Daca activitatea ar fi eficientizata si aceste terenuri vandute, compania ar putea obtine chiar si 80 de milioane de euro, avand in vedere ca pretul mediu pe metru patrat de teren in acea zona este de 200 de euro. "Terenul trebuie vandut. Eu asta preconizam sa fac. Noul director e obligat sa o faca", spune Lupu, fostul director general, care a condus compania in ultimii patru ani.

Se cere o schimbare
Indiferent de modul in care va obtine finantarea, Oil Terminal are nevoie de o repozitionare in piata, trebuie sa-si schimbe abordarea fata de clienti si sa ofere noi servicii. Zilele bune, in care rafinariile si companiile din industria chimica veneau singure si cereau sa incheie contracte cu operatorul portuar, tin de domeniul trecutului.

Compania trebuie neaparat sa-si reorienteze activitatea comerciala. Pana acum exista un singur circuit prin care aceasta descarca titeiul sau produsele chimice lichide si fie le stoca in depozitele sale, ce au o capacitate maxima de 1,7 milioane de tone, fie le transfera direct catre conductele detinute de transportatorul de stat Conpet, prin care ajungeau in interiorul tarii.

Sansa Oil Terminal vine acum din doua directii. In primul rand, trebuie sa creeze un echilibru intre capacitatile sale de incarcare si de descarcare sau, cu alte cuvinte, intre activitatile de import si cele de export. Daca in ultimul deceniu atentia a fost concentrata aproape exclusiv catre cele de import, conjunctura forteaza compania sa acorde mai mare atentie si procesului opus, de export. Aceasta activitate i-ar fi folosit mai ales la inceputul anului trecut, cand companii precum Oltchim mergeau in plin si aveau nevoie sa-si exporte produsele. Dar pentru aceasta compania trebuie sa investeasca intr-un sistem de descarcare a containerelor in vase si intr-un nod de cale ferata. Discutii referitoare la aceasta dezvoltare incepusera in urma cu cateva luni cu AVAS, insa au fost sistate complet.

In paralel, operatorul portuar ar putea sa inceapa sa-si foloseasca terminalul atat pentru depozitare, cat si pentru marii traderi. Un inceput timid in acest sens este contractul pe care Oil Terminal l-a semnat in ianuarie cu Litasco, divizia de trading a Lukoil, potrivit caruia acesta aduce si depoziteaza aici aproximativ 80.000 de tone de titei lunar. Discutii similare au avut loc si cu compania azera de stat Socar, insa nu au putut fi finalizate. Chiar si cu Rompetrol continua colaborarea, desi la un volum redus. "Folosim propriul terminal pentru nevoile noastre si Oil Terminal pentru trading", spune Dan Ionescu, seful diviziei de trading din cadrul grupului Rompetrol. Potrivit acestuia, compania sa a incheiat cu Oil Terminal un contract pe un an, de 150.000 de tone de titei pe luna.

Soarta companiei constantene depinde acum de rapidiatatea cu care va fi capabila sa se replieze la noile conditii de piata. Nu-i va fi usor sa compenseze pierderea unui client mare, precum Rompetrol, prin parteneriate cu alte companii regionale sau europene. Piata de tranzit maritim de produse petroliere este pentru moment in recul la nivel mondial si de aceea este posibil sa asistam la o diminuare a traficului prin portul Constanta. "Profitabilitatea Oil Terminal fusese deja afectata inca din 2008 si nu se intrevad surse de imbunatatire imediata a performantei", spune Cristian Tudorescu, director general al Explore Asset Management. in opinia sa, anul acesta nu este oportuna investitia in aceste actiuni, care sunt cotate la categoria intai a Bursei de Valori Bucuresti.

Daca AGA nu are loc saptamana aceasta, si sunt sanse mari sa se intample acest lucru, intregul proces va fi amanat cu inca o luna. Timp in care investitiile stagneaza, nu poate fi luata nici o decizie strategica, iar Oil Terminal continua sa piarda teren in fata concurentei.

























Material sustinut de Siemens

"Comorile" detinute de primarii: cum pot fi folosite marile baze de date pentru a imbunatati serviciile oferite cetatenilor. Studiu de caz City Pulse

Brasovul si orasul Aarhus din Danemarca au luat parte timp de trei ani la un proiect inedit de cercetare - City Pulse, finantat de Uniunea Europeana. Pe scurt, scopul proiectului a fost sa colecteze si sa coreleze cat mai multe date despre cele doua orase, iar pe baza acestora primariile sau companiile sa dezvolte aplicatii gratuite care sa imbunatateasca serviciile oferite cetatenilor.

284 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă