PIB-ul Romaniei, 1990 - 2011. Doua decenii de impliniri marete

de Mirel Palada     HotNews.ro
Marţi, 1 noiembrie 2011, 11:14 Economie | Finanţe & Bănci

De ceva timp ma tot tin sa scriu acest articol. In cele din urma, iata i-a venit timpul. Doamnelor si domnilor, se tot discuta de maniera mai mult sau mai putin partinitoare, infierbintata, patimasa, despre soarta acestei tarrrisoare, Republica Isterica Romania.Incotro ne indreptam? Cit de mare e catastrofa? Cum de mai traim pe lumea asta? Cum de ne mai suporta lumea asta, la ce nemernici sintem? De ce nu se crapa pamintul sub noi? De ce nu mor oamenii de foame pe strada, sa cada din picioare de ce amariti sint sub aceasta dictatura care ii inconvoaie, ii asupreste, ii omoara si-i ucide? Cum, Doamne, cuuuum? Cum de accepti o asemenea napasta cotidiana, ba chiar si zilnica?, scrie Mirel Palada pe blogul Turambar

  • Pai hai sa vedem napasta

Fiind un om care se lasa ceva mai greu convins de vorbe si ceva mai usor de cifre, ca deh! asta mi-e meseria, de cantitativist incorigibil, de ceva timp imi tot actualizez o serie de date pe care le chinui asa cum stiu eu mai bine: de maniera grafica, sa inteleg si eu ceva din tot porcoiul ala de date.

Probabil v-ati obisnuit deja cu principiul calauzitor al acestui blog: un grafic bun face cit o mie de cuvinte. Si, de regula, daca ma puneti sa va explic graficul inseamna ca a) imi jigniti inteligenta si b) ma faceti sa ma indoiesc de inteligenta Dvs. Graficele trebuie sa fie expresive, sa le cuprinzi informatia dintr-o privire si sa te lasi lovit de completitudinea lor informationala, precum loveste garnitura de tren sinucigasul care isi face pomana sa se zvirle in fata sa.

Dar cum stiu ca sint si dintre aceia care inca prezinta dificultati in a intelege aceste opere de arta excelifere, azi voi face o exceptie, un efort de timp si de ingaduinta si le voi si povesti.

  • Sursa
Principala sursa de date pe care o voi folosi in cele ce urmeaza este INSSE, Institutul National de Statistica (si Studii Economice, cum se numea pe vremuri, titulatura ale carei urme au ramas doar in adresa de web a institutiei).
Acolo, fie adinc ingropate prin labirinturi de linkuri, fie la fata, la suprafata, la primul click de mouse, zac serii de date gustoase pe care le putem folosi pentru a intelege soarta acestei tarisoare asuprite de continua dictatura, Republica Isterica Romania.

Sa incepem cu inceputul. Cu PIB-ul, aceasta expresie sintetica a evolutiei bunastarii intr-o natiune. Stiu, stiu, are limitarile sale. Stiu, se discuta deja despre indicatori ai fericirii. Hai sa raminem totusi pentru moment la bani, da?

INS. Frecventa trimestriala. Ma voi folosi in cele ce urmeaza de seria de date statistice pe care INS o pune la dispozitie privind Produsul Intern Brut al Romaniei. Din 2000 incoace, INS ne raporteaza PIB-ul destul de des, cu frecventa trimestriala. Numai bine sa ne putem face o idee despre variatiile acestui indicator ¬ o serie anuala prezinta o inertie destul de mare si destul de putine date pentru a intelege mersul lucrurilor in Romania.

Brut vs Ajustat sezonier. Ma folosesc in cele ce urmeaza atit de seria bruta de date, dar mai ales de cea ajustata sezonier. Toate datele pe care le citez in continuare vor face parte din aceasta din urma. Dupa cum stim, sau daca nu stim, dupa cum vedem din graficul de mai jos, intotdeauna trimestrele de inceput ale anului sint mai lenese, productia de valoare adaugata capatind viteza spre sfirsitul anului calendaristic. De aceea se si niveleaza aceasta serie de date si se foloseste drept indicator (mai) valid seria de date ajustate sezonier (cu rosu, ingrosat, in graficul de mai jos).

  • Perioada 1990 - 2000. Aproximarea trimestriala
Din pacate, inainte de 2000 nu avem decit date anuale. Pentru a rezolva aceasta problema, mi-am permis urmatoarea libertate metodologica.
Am calculat ponderea procentuala medie a fiecarui trimestru (Q1, Q2, Q3, Q4) pe baza datelor din 2000 ... 2010. Au reiesit patru procente medii care insumate dau 100% (logic, nu?).

Aceste procente medii le-am aplicat seriei de date anuale oficiale pe care o avem din 1990 pina in 2000. Rezulta astfel o aproximare zic eu destul de apropiata de realitate a succesiunii PIB-ului trimestrial in primii 10 ani post-revolutionari. Alta n-am, daca stiti, dati-mi va rog de veste sa actualizez datele.

Am facut asta pentru a avea in fata ochilor un cirnat de cifre cit mai lungi si mai ales si mai ales compatibile (trimestriale toate), pentru a intelege soarta economica a tarrrrrisoarei noastre Republica Isterica Romania pina la prasele, de la ou la elefant, de la Ana la Caiafa, de la inceput pina in ziua de azi, cit mai des cu putinta, sa fie rezolutia cit mai mare, imaginea cit mai exacta.

Moneda: dolarul. Tot pentru a avea compatibilitate pe termen cit mai lung ma folosesc de masurarea PIB-ului intr-o moneda relativ stabila si care a existat pe tot parcursul acestei perioade: dolarul. Datele intr-adevar ar fi fost mai elocvente in euroi, ca sintem totusi in Uniunea Europeana, nu in NAFTA. Insa o buna perioada de timp din analiza noastra euro nu a existat, pina prin 2002. Deci euro nu, dolar da.

Nici varianta preturilor in lei nu e fericita, pentru ca stim ca leul a suferit o eroziune crunta prin inflatie. Asijderea, nici o standardizare pe baza indicelui preturilor de consum, sa nivelam totul la un anumit an (de regula la cap de serie, fie la inceput, 1990, fie la sfirsit, 2011) nu o consider suficient de expresiva, pentru ca tot timpul va fi o dificultate in mintea cititorului: despre ce fel de lei vorbim? De acum? De atunci? Cel mai bine raminem la dolari.

Cea mai recenta data. Cea mai recenta data pe care o avem la dispozitie este cea din trimestrul 1 2011 (Q1 2011). De regula exista o discrepanta de 3 luni intre terminarea trimestrului si aparitia datelor oficiale: pina le culeg, pina le agrega, pina le compatibilizeaza, pina le minaresc in asa fel incit dictatorul sa fie multumit de cifrele concoctate.

Avem in consecinta o serie ce incepe din 1990, imediat dupa Revolutie, si se termina in martie 2011, cam pe vremea cind aparea stevia pe piata in acest peisaj apocaliptico-mediatic in care toata lumea moare, sufera, jeleste, face spume la gura si isi blestema soarta cea potrivnica si asuprita.

Hai sa vedem. Sa privim in fata catastrofa si sa incercam sa nu lesinam. Fii barbata, Zoe! Pregateste-te sa fii napadita de PIB!



Fig. 1. Evolutia PIB-ului, 1990 - 2011 (Q1).
Date trimestriale. Sursa: INSSE
Nota: 1990 - 2000: aproximare trimestriala proprie pe baza datelor anuale




Ce observam? Pai pe linga faptul ca Turambar face grafice faine, frumoase, dar complicate si imbirligate, nu poti dom`le sa le faci mai simple, sa inteleaga toata lumea? mai observam ca evolutia PIB-ului Romaniei prezinta 5 perioade distincte, bine conturate in poza de mai sus:

A. 1990 - 1992: Catastrofa post-decembrista.
PIB-ul cade brusc la aprox. 50%, de la aprox. 10 miliarde dolari pe trimestru la aprox. 5 miliarde $. Jumatate! Sa fugim! Ne maninca! Si unii chiar au si fugit... :(

Insa cum pe vremea aceea ne conducea Iliescu, care stim cu totii ca a fost un dictator bun, necesar, intelept si marinimos, nu putem vorbi de catastrofa, ci doar de o ajustare bine controlata, de o retragere pe linii defensive dinainte stabilite. Nu, parca asa ii spunea Hitler la debandada armatei germane din timpul ofensivei de primavara din 1944? Retragere pe pozitii dinainte planificate.

Deci varza. Deci la jumatate. Deci Iliescu. Deci mama noastra de anti-comunisti... :(

B. 1992 - 2001. Baltire, stagnare, staza si cangrena
In urmatorii 2 ani, PIB-ul nostru isi revine clopin-clopinant inapoi la nivelul de dinainte de 1990. Atentie! Nu iau in considerare si eroziunea dolarului. Plec de la premiza ca aceasta pe termen de citiva ani poate fi neglijata.

Se intoarce la aprox. 10 miliarde $ / trimestru si ramine acolo haaaaa-hat, vreo 10 ani si restul zile, pina la sfirsitul lui 2001, inceputul lui 2002, cind afara inmugurea stevia, inauntru harnicea Mugur. Da, Mugur Isarescu. Timp de vreo trei guverne si restul soarta, in tot deceniul `90, Romania a stagnat la un nivel de aprox. 10 miliarde dolari. 10 ani de zile! Si totusi, lumea a rezistat, a supravietuit, s-au facut copii, s-a baut bere, chiar s-au cintat si cintece. Ce oameni, dom`le, ce oameni... Mama noastra de anti-comunisti :(

C. 2002 - 2008. Decolarea
In 2001 nu stiu ce s-a intimplat. Unii, horoscopici si serpilieni, zic ca s-au aliniat planetele. Altii, prozaici si contabili in suflet, zic ca eforturile de asanare structurala din perioada anterioara au inceput sa dea rezultate.

Eu, mai modest si mai conspirational, asa cum ma stiti de obicei, tind sa pun aceasta decolare pe un eveniment care are mai putin de-a face cu economia si mai mult cu strategia, cu rachetele, cu marele joc: in New York doua blocuri maaari au facut bum.

Si de cind monstrul geostrategic american si-a indreptat ochiul lui de Sauron capitalist spre lumea musulmana, nemaiavind incredere in Turcia drept platforma de sustinere logistica, drept portavion de piatra infipt in coasta infidelului, si-a facut privirea roata si a cautat o alta curte de unde sa lanseze bombitele, prin apropiere. Iar curtea cu pricina a fost sa fie de partea cealalta a ligheanului cu apa numit Marea Neagra, aici la noi la Romanica si la Bulgarica.

De cind s-au modificat interesele strategice americane, de atunci Romania a fost trecuta discret de partea buna a plapumii geostrategice. Am devenit brusc frecventabili pentru marii investitori, au venit banii, s-au demarat lucrurile, a crescut consumul, cercul virtuos a prins a se invirti.

Si uite asa, dragii mosului, istoria in marea ei ironie a facut ca sub ocirmuirea aceluiasi intelept conducator, a despotului luminat de sorginte comunist-kagebista Ion Ilici Iliescu sa facem noi o volta sub vintul ideologiei si servitutii si sa ne dam de partea nemernicilor de capitalisti.

Cred ca saracul Iliescu a facut icter negru de ciuda, si-a bagat gheara in git si de draci si-a scurtat viata considerabil, de la 135 de ani la doar 110 ani, cind a trebuit sa faca asta. Dar a facut-o. Romania, toate pinzele sus! Vine orgia de consum. Tineti-va bine, scoateti buletinele la vedere, ploua cu credite!

In consecinta, in acesti sapte ani PIB-ul Romaniei a crescut de aprox. cinci (cinci!) ori, de la vreo 10 miliarde pe trimestru la mai mult de 50 de miliarde pe trimestru la inceputul lui 2002 in trimestrele Q2 si Q3 din 2008.

Pentru cei dintre voi care stiti matematica, e binecunoscuta curba: se numeste exponentiala si stim ca in realitate ea nu exista decit pe termen limitat, pina intervine vavavoumul de rigoare.

D. 2008 - 2009. Prabusirea
Ei bine, si vavavoumul, inevitabil, a venit. Reversul medaliei si-a spus cuvintul. Capitalismul ne-a dus in 7 ani de zile pe cele mai inalte culmi ale orgasmului consumerist. Ei bine, tot capitalismul ne-a dat doua perechi de palme scurte si aprige, sa ne intre bine mintile in cap, si ne-a adus cu picioarele pe pamint, ne-a frint zborul de consumatori, de haplea, de nesatui, de disperati sa recuperam timpul pierdut, toate acele decenii de penurie, sa mincam mai mult, sa bem mai mult, sa ne imprumutam mai mult, sa construim mai mult, sa facem credite mai multe. Mai mult, mai mult, mai mult.

Tt. Gata. Kaput. Intr-o jumatate de an omu negru capitalist a venit, a scos pusca si ne-a frint zborul. Unde va duceti voi, ma dugusliucilor ma? Pai voi va faceti de cap autonomi si nemuritori si reci? Pai voi nu stiti ca acuma v-ati integrat in marele ciclu al firii capitaliste, al vacilor grase urmate de vaci slabe, al ciclului economic? Voi nu stiti, ma, ca daca stranuta America, voi raciti, mai lumea a doua ma?
  • Mamaliga nu explodeaza, mamaliga se resemneaza si emigreaza.

Intr-adevar, la ceva timp dupa ce America a stranutat cu Fannie Mae si Freddy Mac ale ei, noi ne-am aliniat disciplinati la coada cu globalizare si ne-am furat-o si noi. Ceva mai tirziu decit era cazul, poate cu un an mai tirziu, dar orisicum, erau niste alegeri, doar nu vroiati ca acestea sa se desfasoare intr-un vesel cadru de panica generala, ca pe urma nu mai iesea cine trebuie. Nu-i asa, Mihaela, dragostea mea?

Deci Romania si-a frint zborul ei de PIB exponential si a facut pleosc! fleosc! trosc! buf! kaboum! De la 55 miliarde pe trimestru a cazut la 40 miliarde pe trimestru, intr-o jumatate de an. Cit face 15 din 55? 27%. Waw! O cadere de 27%. Nici chiar 50% cit a fost pe vremea lui Iliescu, in 1990, dar orisicit. Semnificativ. Jalnic. Ah, ce dureros!

Aici sintem intr-o situatie clasica de optimism vs pesimism. De pahar care unii il vad jumatate gol, altii jumatate plin.

Dornicii de suferinta, prapastiosii de servici scot in evidenta caderea. 27%!!! Dar rapita? Ai vazut rapita? Si au si ei dreptatea lor. Da, a fost o cadere zdravana. Jale, monser. Catastrofa, bibicule.

Dornicii de gasit circumstante atenuante, optimistii de servici, scot in schimb in evidenta faptul ca nivelul pina unde s-a cazut a fost in zona anului 2007, deci dracul nu a fost atit de negru, pentru ca totusi din cite ne aducem aminte in 2007 oamenii nu alergau pe strada cu fata impietrita de suferinta, ca in tabloul acela al lui Munch, strigind "Sariti! Castastrofa! Sfirsitul lumii! Sa fugim! Ne maninca!"

Cum necum lumea s-a descurcat, vietile s-au ajustat, ba chiar - ce nesimtire! ce tupeu! - unii scot in evidenta calitatile terapeutice ale acestui dus rece dupa o perioada de imprumut si consum nesabuite. Si au si ei dreptatea lor. In 2007 totusi lumea nu murea pe strada, dictatorul inca nu impusca oameni in direct la televizor. Ce vremuri...

Insa ce a facut cu adevarat diferenta fata de toti anii cind de fapt Romania a dus-o mai prost, chiar mult mai prost il reprezinta componenta psihologica. Nivelul de asteptare, cit si potentialul de pierdere.

Una este sa fii rupt in cur, sarman si blazat si resemnat, cum erau romanii prin anii `90. Deh, mai rau de-atita nu se poate, nu avem unde sa ne ducem mai jos, las-o asa ca e relativ ok, cumva cumva ne descurcam, ce-am avut si ce-am pierdut. Mamaliga nu explodeaza, mamaliga se resemneaza si emigreaza.

Cu totul altceva era situatia in 2008 cind, dupa ani de asteptare frustranta, oamenii au dat de ceva-ceva bunastare precum vaca de lucerna, au inceput sa avaleze, sa amaseze, sa bage in ei, sa se bucure de prezent, de luciul sclipitor al vietii de consum, de mers la mall, de facut vacantele in strainatate, de construit case mari si urite, dar mari si ale lor, de cumparat apartamente, de jucat la bursa, de luat masini, ma rog, toate chestiile pe care romanii nu prea le facusera pina atunci.

E. 2010 - 2011. Revenire?
Da, stiu: nu-i frumos sa incurci registrele lingvistice si sa folosesti cuvinte aspre, taranesti, multi dintre voi ar spune chiar mitocanesti intr-un articol care ar vrea, pasa-mi-te, sa aiba staif de docoment stiintific.

Din pacate, dragilor, pentru urechile voastre de oraseni fini cu pampon si cu pudel in lesa si pentru sensibilitatile voastre lingvistico-ultragiate, limbajul taranesc, frust, morometian isi are si el puterea sa retorica si uneori reuseste sa exprime mult mai plastic ceea ce altminteri ne-am chinui sa spunem in tone de vorbe firitisite si ofilite.

Asa este cazul si cu aceasta ultima parte a analizei noastre. Dupa multe vorbe si restul grafice, iata ca am strabatut aproape 20 de ani de soarta economica a acestei tarrrisoare, Republica noastra Isterica Romania, si am ajuns in contemporaneitate. In zilele noastre, cum ar zice cronicarul.

Si ce observam noi cu ochii nostri aprigi de vultur metodologico-analitic ca se intimpla in zilele noastre, iaca de vreo 8 trimestre incoace, de cind PIB-ul a facut tronc! in zona lui 40 miliarde $ pe trimestru?

Pai observam ca le cam serpuieste. E cam nesigur pe el, mama lui de animal statistic. O fi beat? O fi-n padure? O fi ranit? O fi bou? O fi-n fintina?

Eu asa stiu ca se spune la tara la un asemenea grafic. Nu se zice sinusoidal, ca nea Fanica cel care ne cara finul din Calinet nu stie el complicaciuni de-astea cu sinusoida si cu Pareto si cu Poisson. Nu, nea Fanica are doi boi si-o caruta, cara finul de pe coaste acasa la om si cind vede o asemenea mermeleala de serpisori indecisi concluzioneaza, cu biciul intr-o mina si cu haturile in cealalta: ca pisatul boului. Cind hais, cind cea.

Cind da semne ca isi revine, spre 45 de miliarde $ pe trimestru, si atunci portocalii zvirl bratele in sus spre cerul populat cu Zeus, slava tie, Dictatorule, ne-ai scot din nevoie!

Cind iar o ia la vale, spre 40 miliarde $ / trimestru, poate chiar si un pic sub, si atunci iar intram cu totii in fibrilatii, sa fugim! ne maninca!, toate televiziunile fac rosu in git de cit de mult fac spume la gura, Dictatorul ne duce de ripa, ar trebui o dictatura ca in Rusia sa scapam de Dictatorul asta, sa facem o revolutie, tovarasi, hai la lupta cea mare, iesiti in strada, iesiti sa scuturam jugul cel crincen. Si ies 50 de beleregi si se face totul un mare fis. Caldura mare, monser.

In concluzie, nea Fanica economistu meu care-mi cara finul din Calinet si care e cam spurcat dinsul asa la gura ar spune ca este prematur deocamdata sa tragem vreo concluzie in privinta evolutiei ulterioare a PIB-ului Romaniei, cel putin daca este sa analizam doar acest indicator sintetic. Este nevoie sa ne aplecam eforturile asupra analizei structurii acestui indicator, sa vedem pe ramuri de productie cum stam, dar pe ramuri de consum?

Dar despre astea, intr-un articol viitor. Graficul il am facut deja, dar deja simt ca am obosit de atitea cuvinte care sa explice evidentul.
PS: Continuarea acestui articol, partea a doua de grafice si interpretari, aici.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Turambar


Citeste mai multe despre   












Material sustinut de BCR

VIDEO Antreprenor StartUp Nation / Fondatorul Scolii de Bijuterie Contemporana: Eu nu vin la serviciu, eu vin in propriul meu atelier, in care imi exprim ideile. Ceea ce misca industria asta sunt ideile, nicidecum cifrele

David Sandu s-a ocupat de designul de bijuterii de cand era copil si a invatat pe cont propriu tot ceea ce stie. Assamblage - Scoala de Bijuterie Contemporana a aparut drept consecinta a acestei pasiuni. David face parte dintr-o industrie creativa emergenta, insa atat el, cat si cei care au trecut in ultimii 7 ani pe la bancurile de lucru ale scolii sale se vad adesea nevoiti sa spuna ca fac alte lucruri, pentru ca activitatea lor nu exista intr-un cadru legal.

9295 vizualizari

  • +5 (5 voturi)    
    articol lung si confuz (Marţi, 1 noiembrie 2011, 12:04)

    stef [anonim]

    Scuze, dar in afara de grafice nu gasesc nimic interesant in articolul acesta. Lung, confuz, cateva incercari modeste de mishto bizantin, nicio interpretare mai de doamne-ajuta, ci doar transpunerea in cuvinte a graficelor...
    • +1 (1 vot)    
      subscriu (Miercuri, 2 noiembrie 2011, 9:09)

      trandafir [anonim] i-a raspuns lui stef

      in plus sunt satul de glume...tampite (imi cer scuze Hotnews, dar asta cred si asta scriu) gen Republica Isterica Romania. Lansate de niste ziaristi insipizi, glumele batjocoritoare la adresa Romaniei si romanilor sunt savurate si folosite tot de indivizi insipizi, care nu inteleg ca preluarea prostiilor altora nu ii face pe ei mai destepti.
  • +2 (2 voturi)    
    vorba multa saracia omului (Marţi, 1 noiembrie 2011, 12:28)

    alina [anonim]

    si noi suntem deja saraci nu-i asa?
  • -1 (3 voturi)    
    popor de ... (Marţi, 1 noiembrie 2011, 12:53)

    eu [anonim]

    da... intr-adevar e cam lung materialul... vorba lunga saracia omului. marea masii!!! ce pacat ca in afara de grafic nu e nik enteresant... kkt.
    Da' faptu' ca PIBU e oarecum la aceeasi valoare de moooooolt timp nu e enteresant? Da' faptu' ca e de 4 ori mai mare decat in 90 nu e eneteresant? Da ... faptu ca santem la nivelul din 2007 nu e enteresant?
    Nu, cred ca nu! Atata vreme cat nu ne explica vantu realitatii si mieunatul antenelor nik nu e enteresant. Daca ne zic aia, pe scurt, ca murim de foame, plangem! Daca ne zic ca amu' e bine, dam iama in castraveti. Daca se gaseste unu' sa zica... nu ca e bina si nici ca e rau, doar ca e asha cum e.... nu e bine domn'e ca e prea luuuuuuuuung si alambicat pt noi. Noua sa ni se dea mura in gura.
    Asta facem de mult mult timp si de asta am ajuns sa ne spuna altii cum traim....
  • 0 (2 voturi)    
    Partrea a 2a? (Marţi, 1 noiembrie 2011, 13:10)

    CAPITALIST 2.0 [anonim]

    PS: Cine dracu crezi ca mai citeste inca o "piesa" ca asta si da click pe continuare?

    In afara de Grafic - multe cuvinte confuze amestecate cu glume d'ale lui Caragiale. Si sa nu uitam ca suntem in 2011.
  • +3 (3 voturi)    
    15 - 24 - 22 (Marţi, 1 noiembrie 2011, 13:46)

    Ducu [anonim]

    Daca vii de la 15 grade C, treci la cu 24 grade in casa iti place. Daca insa temperatura scade la 22 de grade ti se face deja frig! Ai uitat de cele 15 grade de la care ai plecat!
    PS problema este faptul ca f. multi au beneficiat doar marginal de acesta crestere de PIB!
  • +2 (2 voturi)    
    ok, dar... (Marţi, 1 noiembrie 2011, 13:50)

    xy [anonim]

    unde e de fapt noutatea in toate astea? oare nu stiam ca recesiunea din 2009-2010 a fost mult mai blanda decat cea din anii '90?
    nu mai spun ca explicatia unilaterala cu 9/11 uita complet de liberalizarea contului de capital din 2005, care nu a fost decisa de SUA, ci de UE si care a dat drumul creditului si capitalurilor peste Romania (asta e numele corect al tarii, nu Republica Isterica, asa cum tot repeta autorul crezand ca face o gluma buna).
  • +1 (1 vot)    
    admiratie si extaz (Marţi, 1 noiembrie 2011, 14:34)

    victor L [anonim]

    de senzatiile astea sint cuprins cind citesc/ascult oameni priceputi in domeniu; oare, imi zic, nu i-am fi depasit pe nemti ori americani cu persoane ca Marius Guran ori, dece nu, ca Mirel Palada?
    NB,
    si intotdeauna imi aduc aminte ce priceputi sint fanii din tribune la fotbal ori chibitii din parcuri unde se joaca sah.
  • +1 (1 vot)    
    recenzie (Marţi, 1 noiembrie 2011, 22:05)

    marius [anonim]

    Pentru autor, il rog sa sesizeze ca Iliescu a fost pana in 1996, deci prabusirea din 1990 a recuperat-o tot el (nu poti fi vinovat de rele, iar meritele sa apartina altcuiva). Nu e foarte clar graficul, dar victoria CDR a determinat o prabusire puternica pe vremea lui Ciorbea, celebru pentru listele gresite de fabrici inchise si dobanzile de 400%, asta prin 1997. Nu prea stiu ce a rezolvat Mugurel, care si-a terminat detasarea la guvern in 2000, cand a venit "odiosul tandem Iliescu/Nastase" urmat pana in 2008 de "Razgandeanu", toti dusmani ai tarii.
    IN concluzie, mai atenti putin cu istoria, ca unii mai tin minte; graficul nu l-am putut mari, pentru o imagine ,mai buna.
  • 0 (0 voturi)    
    Simpatic... (Miercuri, 2 noiembrie 2011, 13:07)

    Danon [anonim]

    Marturisesc ca am citit articolul cu placere si am apreciat umorul, chiar daca uneori putin "over the top".

    Desigur, partea de interpretare, cat exista, e discutabila. Autorul pune "renasterea" din 2001-2002 pe seama intereselor belicoase ale americanilor. Ma indoiesc ca aceasta teorie ar putea fi argumentata cu date. Umila mea parere este ca acest reviriment ar trebui mai degraba pus pe seama faptului ca negocierile cu UE incepusera, ca guvernul (da, e drept, Nastase, dar sa recunoastem, ne place sau, mai degraba, nu ne place omul, guvernul Nastase a fost primul cat de cat normal...) eliminase multe din "bubele" generatoare din hiperinflatie, privatizarea era aproape terminata, marile gauri negre din minerit si industrie fusesera mult reduse, investitorii externi stiau ca Romania va fi in curand in UE si devenea un loc de joaca foarte dragut...

    Si cresterea exponentiala care a urmat a fost stimulata si de excesele prociclice taricene - oricine stie ca o economie care creste la 8% in timp ce guvernul continua sa o stimuleze cu deficite tot de 8-9% va lovi in curand un zid...


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri