Romania a acumulat o valoare semnificativa a fondului comercial si a imobilizarilor necorporale in timpul cresterii economice din perioada 2003 - 2008, depasind suma de 5 miliarde de Euro. In afara fondului comercial, cele mai importante imobilizari necorporale au fost marcile inregistrate, relatiile cu clientii, licentele si contactele favorabile. Ca urmare a crizei economice, fondul comercial s-a depreciat cu aproximativ 2 miliarde de Euro, predominant in sectorul bancar si in cel al telecomunicatiilor, se arata in studiul Ernsta&Young Surveying IFRS - lessons learned from year-end reporting: current and future challenges, care prezinta rezultatele analizei situatiilor financiare a peste 50 de companii multinationale, din 10 sectoare diferite.

Tendinta descrescatoare a economiei globale si intensificarea controlului actionarilor si al partilor interesate aduc in prim-plan o problema care a fost rostogolita in toti acesti ani de recesiune: deprecierea imobilizarilor necorporale. La sfarsitul anului 2011, 84% din companii au recunoscut o depreciere a activelor fixe in situatiile lor financiare, pregatite in conformitate cu IFRS.

• Desi numarul de companii care recunosc o pierdere din depreciere a ramas relativ constant in 2010 (82%) si 2011 (84%), valoarea deprecierii acestor active a crescut cu 82% in 2011 fata de anul precedent. Aproximativ una din 10 companii participante la sondaj au inregistrat cheltuieli semnificative cu deprecierea, depasind 5% din capitalurile proprii aferente anului 2011. Cu toate acestea, climatul volatil al pietelor determina multi investitori, creditori, analisti si autoritati de reglementare sa considere nivelul deprecierii recunoscute ca fiind mai mic decat cel asteptat.

In ultimii ani, a existat o crestere continua a cheltuielilor cu deprecierea fondului comercial, fata de alte categorii, cum ar fi mijloacele fixe. Daca in 2008, la debutul crizei financiare, fondul comercial si alte imobilizari necorporale reprezentau 29% din totalul cheltuielilor cu deprecierea, procentajul lor a crescut la 51% in 2010 si a ajuns pana la 74% in 2011. Analiza sectoarelor de piata arata ca cea mai pare parte a acestei deprecieri a fost identificata in telecomunicatii (98%), tehnologie (94%), minerit (79%), constructii si imobiliare (66%) si farmaceutice (62%).

• Cum au abordat companiile problema in Romania?

"In tot acest timp, nu am observat alte deprecieri semnificative ale imobilizarilor necorporale in afara fondului comercial. Acest lucru poate fi explicat prin cheltuielile periodice cu deprecierea activelor cu o durata de viata definita, dar si prin particularitatile testului de depreciere conform IFRS. Acesta cere deprecierea fondului comercial inaintea alocarii pierderilor din deprecierea altor active.

Companiile care continua sa inregistreze in situatiile financiare valori importante aferente imobilizarilor necorporale par a fi reticente fata de orice pierderi datorate deprecierii acestor active. In ultimii ani, am observat multe companii revizuind bugete si planuri de afaceri, interpretand ipoteze intr-un mod optimist, dar, in fapt, acestia doar amana inregistrarea deprecierii, atat timp cat recuperarea acestor pierderi nu va avea loc. La un anumit moment, ipotezele foarte optimiste nu vor mai putea fi sustinute", explica Lars Wiechen, Director Executiv si Lider al departamentului de Evaluare si Modelare Financiara in cadrul Ernst & Young.

• Analizele de senzitivitate si comunicarea lor catre partile interesate

Partile interesate intr-o companie utilizeaza la scara larga testele de depreciere pentru analiza si comparatiile din procesul de decizie. Analiza de senzitivitate ar trebui sa fie un element critic, care sa permita o mai buna intelegere a efectelor pe care schimbarile din mediul inconjurator le pot avea asupra business-ului, mai ales in perioade de volatilitate crescuta a pietei.

Potrivit studiului Ernst & Young, doar 40% din companiile care testeaza fondul comercial pentru depreciere au intocmit analize de senzitivitate, implicand modificarea unui singur factor pentru ipotezele lor de depreciere. Factorul cel mai utilizat a fost rata de actualizare, fiecare companie prezentand impactul unor schimbari rezonabile ale acestui factor. Acesta a fost urmat indeaproape de rata de crestere, luata in calcul de 78% din companiile analizate, in timp ce restul companiilor au inclus in analiza de senzivitate costul operational (33%) sau alti parametri de evaluare (17%).

• Procesul de evaluare - o provocare ajunsa la scadenta

Evaluarea companiilor si a activelor acestora necesita astazi mai mult efort si atentie decat oricand in istoria recenta, iar incertitudinea prelungita nu face decat sa sporeasca gradul de complexitate in ipotezele evaluarii. Incertitudinea economica din ultimii ani si volatilitatea pietelor au afectat in mod direct elemente ale evaluarii precum ratele de crestere sau costul capitalului si au crescut gradul de complexitate al fluxurilor de numerar. Provocarile cu care se confrunta companiile cu privire la evaluare cer abilitati tehnice avansate si discutii frecvente pe baza previziunilor si a modelarii riscurilor in afaceri.

"Riscul este inerent in decizia fiecarei societati si nu poate fi eliminat in totalitate. Cu toate acestea, un proces de depreciere si un model valid permit managementului societatilor sa cuantifice si sa controleze riscul. In plus, ele ofera siguranta unor decizii informate. Un model de depreciere flexibil, bazat pe ipoteze credibile, elaborat la nivelul de detaliu corespunzator si usor de urmarit, va ajuta companiile sa evalueze posibile deprecieri. Mai mult decat atat, acesta va oferi o baza solida pentru a dezvalui informatii esentiale necesare partilor interesate" ,conchide Lars Wiechen.