CCR a decis marti ca Legea conversiei creditelor in franci elvetieni la cursul istoric este neconstitutionala, potrivit presedintelui Curtii, Valer Dorneanu.

Vezi in text argumentele pentru care Curtea a considerat ca legea conversiei e ne-constitutionala.

S-a considerat ca solutia adoptata de Camera Deputatilor privind conversia la cursul de la data incheierii contractului este gresita si nu respecta conventiile europene, a declarat Dorneanu, adaugand si ca s-a incalcat principiul bicameralismului, forma adoptata de Senat fiind modificata de Camera Deputatilor aproape la toate articolele.

Se aplica legislatia veche, a explicat presedintele CCR. Curtea Constitutionala a amanat de mai multe ori o decizie privind conversia creditelor acordate in franci elvetieni.

Proiectul de lege privind conversia creditelor in franci elvetieni a fost adoptat de plenul Camerei Deputatilor pe 18 octombrie 2016.

Potrivit actului normativ, creditele in franci elvetieni se convertesc in lei la cursul de la data incheierii contractului.

Legea a fost atacata la Curtea Constitutionala de fostul Executiv, premierul de atunci, Dacian CIolos, declarand ca a facut acest lucru pentru clarificari, nu pentru ca este impotriva ei.

• Motivarea Curtii Constitutionale:

În ziua de 7 februarie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, următoarele obiecții de neconstituționalitate:

I. Obiecția de neconstituționalitate a Legii privind procedura interpretării actelor normative, obiecție formulată de Guvernul României.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Legii privind procedura interpretării actelor normative sunt neconstituționale.

Curtea a constatat, în esență, că dispozițiile Legii privind procedura interpretării actelor normative referitoare la: introducerea competenței autorităților administrative de a emite acte administrative normative interpretative, interpretarea oficială realizată de un organ de stat aparţinând puterii executive sau judecătoreşti, acordarea dreptului la inițiativă legislativă Avocatului Poporului în privința legilor interpretative, procedura de adoptare a legilor/ ordonanțelor/ ordonanțelor de urgență interpretative, reglementarea unor aspecte referitoare la competența Curții Constituționale sau la limitarea sferei actelor normative privitoare la care Președintele României poate solicita reexaminarea legii încalcă art.1 alin.(5) privind principiul legalităţii şi cel al securităţii raporturilor juridice, art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului, art.64 alin.(1) privind regulamentul Camerelor, art.65 privind ședințele Camerelor Parlamentului, art.73 alin.(3) lit.t) coroborat cu art.142 alin.(5) şi art.146 lit.l) din Constituţie referitor la funcționarea Curții Constituționale potrivit legii sale organice, art.74 privind inițiativa legislativă, art.77 privind reexaminarea legii, art.108 alin.(1) şi art.115 privind actele de reglementare primară adoptate de Guvern în temeiul delegării legislative și art.124 privind înfăptuirea justiției.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.

II. Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, obiecție formulată de Guvernul României.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este neconstituțională, în ansamblul ei.

În argumentarea soluției, Curtea a reținut că legea a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de dispoziţiile art.61 alin.(2) din Legea fundamentală. Astfel, legea, în redactarea adoptată de Camera Deputaţilor, se îndepărtează în mod substanţial atât de textul adoptat în Senat, cât şi de obiectivele urmărite de iniţiativa legislativă, prin modificările aduse, Camera decizională reglementând dispoziţii care nu au fost niciodată şi în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată. Aceste modificări sunt semnificative, de substanţă, și privesc lipsa acordului de voinţă în ceea ce priveşte operaţiunile de conversie a contractelor de credit și realizarea conversiei la cursul de schimb franc elveţian/leu valabil la data încheierii contractului de credit, iar nu la data conversiei.

De asemenea, Curtea a constatat că legea supusă controlului de constituționalitate reglementează o impreviziune aplicabilă ope legis, prevăzând expres obligaţia creditorilor contractelor de credit acordate în franci elveţieni de a efectua conversia în lei a soldului creditului exprimat în franci elveţieni la „cursul de schimb al Băncii Naţionale a României valabil la data încheierii contractului/convenției de credit în franci elvețieni”. În jurisprudența sa (Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016), Curtea a sancționat instituția impreviziunii aplicabilă ope legis, arătând că aceasta nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept, art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art.124 privind înfăptuirea justiției. Astfel, numai instanța judecătorească are competența şi obligația să aplice impreviziunea dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile existenţei acesteia.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.

Argumentele reţinute în motivarea soluțiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.