In articolul din 4 iulie 2017 comentam pe baza sistemului privind plata defalcata a TVA ce se dorea implementat pe modelul Italiei numai pentru sectorul public. Intre timp guvernantii au publicat la modul "pe repede-inainte", cu mai putin de o luna pana la implementare, un sistem privind plata defalcata a TVA diferit, aplicabil generalizat tuturor contribuabililor, optional incepand cu 1 septembrie 2017, urmand a fi obligatoriu incepand cu 1 octombrie 2017.
Contrar regulilor generale de colectare a TVA, mecanismul de plata defalcata a TVA agreat de Comisia Europeana presupune ca autoritatile "renunta" la serviciile de colector atribuite in mod normal contribuabililor, si mai nou colecteaza TVA in mod direct. Practic, cumparatorul nu va mai plati TVA din factura de achizitii catre furnizor, ci va vira in mod direct respectiva TVA intr-un cont al bugetului de stat.
Sistemul propus in Romania nu este in fapt un mecanism clasic de plata defalcata a TVA, asa cum a fost prezentat anterior de catre Comisia Europeana in anul 2010, avand in vedere ca in proiectul de ordonanta publicat se intentioneaza utilizarea unui cont bancar/ deschis la trezorerie al contribuabilului dedicat incasarilor si platilor de TVA, fara ca aceasta plata sa se realizeze direct la bugetul de stat de cumparator. Totusi, sistemul propus de Ministerul de Finante urmareste in substanta acelasi scop.
Desi mediul de afaceri si-a exprimat ingrijorarea si a comunicat problemele majore generate de aplicarea noului sistem deocamdata nimic nu s-a schimbat. Asta desi am mentionat inca de la inceput care sunt efectele nedorite asupra companiilor, precum povara administrativa suplimentara, dificultatile de cash - flow majore, costurile suplimentare semnificative legate de actualizarea sistemelor IT, blocaje in activitatea economica, precum si aplicarea de sanctiuni (10% - 50% din valoarea TVA nevirata in contul furnizorului / prestatorului) chiar si in situatia unor tranzactii eronate.
Consider ca implementarea cu caracter obligatoriu si generalizat a sistemului, prin stabilirea unor obligatii suplimentare la nivelul companiilor va incetini ritmul de dezvoltare al economiei si va conduce la consecinte nedorite pentru mediul de afaceri din Romania. Si asta cu atat mai mult cu cat in prezent nu este cuantificat beneficiul estimat si rezultatul unei astfel de masuri.
Asa cum spuneam in articolul precedent din 4 iulie, avand in vedere ca exista si alte state membre care cocheteaza sau au implementat plata defalcata a TVA, in forma in care a fost agreata de Comisia Europeana, ar fi fost bine sa nu reinventam roata, ci mai bine sa vedem ce se intampla in prezent in Italia, Polonia, Marea Britanie si Austria si mai ales de cat timp a fost nevoie pentru a pregati masurile alese. Probabil ca daca ne-am fi uitat ne-am fi dat seama ca nici un stat membru nu a implementat noul sistem in mod generalizat sau in mod obligatoriu pentru toata economia si in toate cazurile timpul dedicat implementarii si consultarii a fost unul rezonabil.
Spre exemplu asa cum am mai spus, in contextul in care Italia descoperise fraude considerabile in materie de TVA in sectorul public, printr-o solicitare adresata Comisiei Europene, autoritatile italiene au obtinut in 2015 permisiunea pentru implementarea mecanismului de plata defalcata a TVA, derogand de la dispozitiile Directivei TVA. Recent, Italia a obtinut si extinderea termenului si domeniului de aplicare al mecanismului de plata defalcata a TVA dar numai dupa consultari cu Comisia Europeana.
In ceea ce priveste cazul Poloniei, dupa o dezbatere publica care a durat 2 ani s-a decis introducerea optionala a unui mecanism de plata defalcata a TVA, incepand cu 1 ianuarie 2018 care se va referi exclusiv la tranzactiile dintre contribuabili persoane impozabile. Atentie sintagma "optionala" este foarte importanta in contextul unei posibile derogari aprobate de Comisia Europeana!
In contextul in care in alte state membre ale Uniunii Europene mecanismul de plata defalcata a TVA a fost introdus doar cu caracter optional, pentru anumite sectoare de activitate sau doar pentru anumite tipuri de tranzactii, fiind documentate in prealabil cu studii de impact si prezentate spre aprobare Comisiei Europene ne punem in mod evident intrebarea daca nu cumva Romania se afla din nou in fata unui nou infringement al dreptului comunitar. Raspunsul este in mod evident DA. Limitarea scopului in care pot fi utilizate sumele de TVA colectata si implicit a dreptului de dispozitie asupra acestora este asimilata cu un drept de dispozitie al administratiei fiscale asupra sumelor de TVA si, asadar, pentru implementarea acestui sistem este necesara obtinerea unei aprobari din partea Comisiei Europene privind aplicarea unei masuri de derogare de la Directiva de TVA.
O masura alternativa ar fi implementarea acestui sistem numai in anumite sectoare de activitate (conform modelului Italiei) care implica un grad ridicat de evaziune fiscala.
In privinta colectarii, cred ca Romania nu trebuie sa reinventeze roata, ci doar sa preia din bunele practici ale altor state membre, cu rezultate palpabile aparute intr-un termen rezonabil si numai dupa consultari serioase cu mediul de afaceri, cum ar fi: Dosarul Standard de Audit pentru taxe, obligativitatea utilizarii unui software certificat pentru facturare, mentinerea unei baze de date pentru monitorizarea centralizata a TVA precum si alte masuri de acest gen care in timp si-au aratat rezultatele pozitive atat din perspectiva reducerii evaziunii fiscale, cat si din perspectiva impactului asupra mediului de afaceri.
