Când ești în fața rafturilor de la supermarket și ai de ales între o roșie bio și una clasică (convențională), te uiți la preț. Bineînțeles, cea BIO este mai scumpă. Decizia pe care o iei când întinzi mâna și pui roșiile în coș reflectă nivelul tău de trai.
Problema cu creșterile de prețuri este că afectează în special populația mai săracă. Un motiv ține de coșul de cumpărături. Dacă o mare parte din venituri se duc pe mâncare, în general, și rămân foarte puțini bani pentru economisire, atunci clar acele persoane sunt afectate când cresc prețurile alimentelor.
În același timp, ele sunt persoanele care nu-și permit să cumpere produse premium și BIO. Persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat se uită la calitatea produselor. Ei bine, nu e numai în România acest fenomen, ci peste tot: multe produse premium nu au prețurile mai mari, au rămas la fel, iar în anumite cazuri au crescut foarte puțin, aproape insesizabil.
Sunt și excepții în care prețul chiar e mai mic decât acum 10 ani. O anumită salată de ton la conservă produsă de o companie (nu-i dăm numele pentru a nu-i face reclamă) are astăzi prețul mai mic cu un leu decât în urmă cu circa 10 ani.
Totuși, nu oricine cumpăra acea conservă, existând alternative mai ieftine chiar cu 10 lei (evident și gustul e diferit).
Așadar, persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat nu simt inflația la fel ca restul, ba chiar poate li se par exagerate știrile alarmiste cu creșterile de prețuri de două cifre.
O simt la pompă, la fel ca toată lumea, și la energie și gaze - deși dacă s-au încadrat în plafoanele măsurilor guvernamentale, nu prea au simțit.
Locurile în care mai simt inflația, mai este la servicii: bilete avion, apă canal salubritate, hoteluri, igienă și cosmetică etc., dar nu prea mult în ceea ce înseamnă mâncarea.
Acesta este și motivul pentru care mulți politicieni, de exemplu, nu înțeleg ce este inflația. Să ne aducem aminte de Dan Vîlceanu care în prima zi de muncă la Ministerul Finanțelor care nu credea că inflația era 5% la acea vreme.
Mai nou, Adrian Câciu, actualul ministru al Finanțelor, declara fix din același motiv, privind masa de Paște, că: „Nu am o sumă alocată și nici nu cred ca e relevant daca sunt 1 leu, 2 lei, 10 lei 1000 de lei, nu vreau să dau sume (..) O sumă care mie mi se pare normală, unui alt om i se pare prea mare, altuia i se pare insuficientă”
INS, când calculează inflația, ia în calcul produsele de masă, nu și pe cele premium și, prin urmare, nu avem o situație totală a prețurilor.
Lucrul de care sunt preocupate astfel de persoane cu venituri mari sunt investițiile: cum să facă să bată nivelul inflației, pentru că nu-și doresc să aibă averea depreciată.
Veniturile și cheltuielile românilor
Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), veniturile totale medii au fost de 2.395 lei/persoană pe lună, iar cheltuielile de 2.093 lei, reprezentând 87% din totalul veniturilor.
Pe total gospodărie: venituri de 6.055 lei și cheltuieli de 5.291 lei.
Cea mai măre pondere a cheltuielilor este legată de consum: 60,6%.
Dacă ne uităm în structura consumului, observăm că 32,3% reprezintă mâncarea și băuturile care nu sunt alcoolice, urmată de 16,3% - cheltuieli cu locuința, apa, electricitatea, gazele și alți combustibili și 8,4% - îmbrăcăminte, încălțăminte.
Chiar și cheltuielile de transport au o pondere destul de mare: 7,5%.
Dacă ne uităm peste aceste cifre și pe datele recente privind inflația, este clar că cei care suferă sunt cei cu veniturile mici: prețurile anuale ale mărfurilor alimentare au urcat cu 11,2%, în martie, cele nealimentare cu 10,86% (includ încălțăminte, îmbrăcăminte, detergenți etc.), iar ale serviciilor cu 6,53% (apa-canal salubritate cu 14,6%, îngrijire medicală – 7% etc.).
Având în vedere că aceste persoane, în general, nu-și permit produse premium, creșterile de prețuri sunt simțite mult mai rău. Așadar, și Paștele este simțit diferit în funcție de nivelul veniturilor și de preferința tipului de consum: premium sau clasic.
10
3
