În nici 20 de ani de la apariția telefoanelor mobile în România, posturile fixe au devenit o raritate care, pe unii, mai degrabă îi incomodează decât să-i ajute. Potrivit datelor Statisticii numărul de abonamente de telefonie fixă a scăzut cu circa 14%.
E drept, telefonia mobilă a câștigat teren, dar numărul de minute a fost în scădere. INS nu măsoară însă și minutele vorbite prin intermediul aplicațiilor (WhatsApp, Zoom, Skype etc)
Telefonul fix a avut însă rolul lui social extrem de important.
„Nu mai avem telefon fix”, spun oamenii cu mândrie, pe măsură ce modernitatea pătrundea în societate, scrie The Atlantic. Dar acest lucru a venit cu o pierdere adiacentă: spațiul social comun pe care telefonul fix îl păstra.
„Telefonul fix al familiei a servit drept ancoră pentru casă”, spune Luke Fernandez, coautor al cărții Bored, Lonely, Angry, Stupid: Feelings About Technology, From the Telegraph to Twitter . „Locuința era locul în care puteai fi contactat și unde puteai să-ți ridici corespondența” Cu smartphone-urile, mai spune el, am câștigat mobilitate, dar valoarea socială a locuinței a fost diminuată.
„Când suna telefonul, prietenii și familia se adunau în jurul aparatului, hipnotizați de sunetul lui și curioși cine sună și ce vrea”, se scrie în cartea Once Upon a Telephone, o istorie socială a tehnologiei. Imediat după apariția telefonului, apelanții trebuiau să sune la operatorii din centrale care cunoșteau vocile clienților lor, iar liniile erau comune cu cele ale vecinilor (care ascultau adesea conversațiile unul altuia). Iar cărțile de telefon funcționau ca un fel de hartă a unei comunități.
Pentru cei care au crescut cu un telefon fix, a-ți suna prietenul însemna de obicei să vorbești mai întâi cu părinții acestuia, iar a răspunde la apeluri însemna să vorbești cu un amic al părinților sau poate cu un agent de vânzări sau cu o rudă de departe. Dincolo de dezvoltarea abilităților de conversație, telefonul solicita răbdare și nu de puține ori, empatie.
Telefoanele mobile, care au apărut mai târziu pe piață au facilitat ”moartea lentă” a telefoniei fixe
În plus, apelurile, textele și e-mailurile care ajung stocate în telefoane mobile (sau computere și tablete) pot fi acum păstrate la secret de ceilalți membri ai familiei. „Îi ține pe toată lumea separată în propriii mici coconi tehno”, spune Larry Rosen, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din California și co-autor al cărții The Distracted Mind: Ancient Brains in a High-Tech World. În timp ce primele linii fixe unificau membrii familiei s-au adunat într-o singură cameră, telefoanele mobile acum îi separă.
Cei mai ”vorbăreți” sunt tot bucureștenii, urmați de timișoreni și clijeni. La polul opus, cel mai puțin își petrec la telefonul fix locuitorii din Tulcea, Călărași și Giurgiu.
Cei mai în vârstă își amintesc cum, dacă aveai un post ”cuplat” (la care erau abonate câte două familii), de multe ori trebuia să aștepți ca celalalt să-și încheie apelul ca să poți suna. Dacă aveai o urgență, ridicai telefonul (dacă nu erai vreun ciudat care să asculte discuțiile cuplajului) și te răsteai: ”Dar închideți domnule discuția asta, că vrem să dăm și noi un telefon!”.
Cei din mediul rural aveau nu de puține ori câte un singur post telefonic în sat - la (fosta) Miliție, CAP sau la Școală, unde mergeau să se roage de paznic să-i lase să dea un telefon, iar paznicul le permitea doar apeluri cu taxă inversă.
Cert e că în nici 20 de ani, posturile fixe se împuținează tot mai mult. Iar copiii noștri și mai ales nepoții noștri vor vedea expus printr-un muzeu un aparat fix și ne vor întreba ce e ”device”-ul acela.
10
8
