Este extrem de important pentru a se intelege ca strategia vorbeste de o schimbare radicala in bine, de o reformare a invatamantului romanesc, cu obiective si termene clare. In ceea ce priveste resursa financiara, desigur, daca obiectivul insusit de societatea romaneasca este de a da 7% din PIB pentru educatie, atunci aceste sume trebuiesc puse la dispozitia sistemul de educatie.
Si, desigur, autoritatile vor trebui sa obtina economii din alte parti si sa fie un exemplu de buna guvernare si de cheltuire onesta a resurselor bugetare.
Se pun insa doua probleme.
Prima: legea cu marirea salariilor a fost adoptata fix inainte de alegerile din noiembrie. De ce nu a putut ea fi votata in vara lui 2007, cand a fost lansat Pactul pentru Educatie? De ce nu a fost lansat pactul mai devreme, de exemplu in 2005? Obiectivul numarul 1 al strategiei este ca pana in 2015, elevii romani sa se afle in Top 10 in lume la testarile internationale de tip PISA. Azi ne aflam pe locul 27 in Uniunea Europeana.
A doua problema este ca nu este clar mecanismul de monitorizare a atingerii obiectivelor strategiei si care sunt masurile in cazul in care obiectivele nu sunt atinse. Cine va raspunde daca pana in 2015 nu vom fi in top 10 natiuni? Cine va rambursa contribuabililor efortul financiar de finantare al invatamantului?
Sunt sceptic ca obiectivele din strategie pot fi atinse. De fapt, cred ca nici macar un singur obiectiv din strategie, daca va fi atins, nu va fi atins la termenul descris in strategie. Iar pactul cu sindicatele este inselator. Sindicatele si cei care au demonstrat acum cateva zile doreau cresterea salariilor si atat.
Nu i-am vazut sa-i intereseze autonomia scolara (de ex. faptul ca fiecare scoala va avea un consiliu de administratie, va avea buget propriu iar decizia de angajare sau de incetare a contractului de profesor va apartine directiunii fiecarei scoli). Nu i-am vazut sa demonstreze pentru ca scolile sa devina centre de educatie permanenta (de exemplu, prin oferirea de cursuri pentru parinti sau de pregatire profesionala).
Partenerii acestui pact sunt doi: societatea care plateste taxe si profesorii. Va fi usor de alocat din condei 7% din PIB pentru educatie, dar va fi infinit mai greu sa controlezi profesorii ca vor respecta intocmai pactul pentru educatie.
Spuneam la inceput ca este posibil ca cei 7% sa fie alocati educatiei, insa sumele suplimentare trebuiesc economisite din alte parti ale bugetului. Iar pentru asta este nevoie de buna guvernare si de cheltuirea onesta a banului public.
Insa nu avem niciun motiv, ca platitori de impozite, sa credem autoritatile romane in stare de buna guvernare, de exemplu nu mai departe de saptamana trecuta am avut de-a face cu o numire politica la Curtea de Conturi, si nu orice fel de numire, ci chiar un personaj deloc recomandabil pentru aceasta functie: Nicolae Vacaroiu.




















Cat privestr pactul, el va fi pus in aplicare cu intarziere. Pai prostanacul poate intra in Parlament cu alegatori bine educati?
Multi dintre politicienii nostri vor doar masini de vot, iar un electorat electorat inseamna sinucidere curata pentru ei.
Eu as intreba altceva: de ce acest pact nu s-a realizat pana in 2000 cand era evident ca fiecare ministru avea reforma lui?
Strategia (nu Pactul National pentru Educatie, cum scrie in text), prevede si mecanisme de control. Poate insuficiente, dar nu toate trebuie si pot fi puse in strategie. Coincidenta fericita face sa urmeze un nou guvern, care va colabora, poate, cu presedintele, care va turna strategia in legi bune, astfel incat viitoarea finantare, poate chiar 7% din PIB sa dea roade pe un teren fertil, de data asta. Premise bune sunt, nu inseamna ca se vor si realiza.
Iti spun eu cine urmareste ... sunt cei ce se vor procopsi de cadouri din partea amaratilor de profesori.
Nu-i adevarat ca nu se poate. Intr-un cadru legislativ corect se gasesc solutii pentru urmarirea performantei. Stiti care-i paradoxul? In folclorul scolar "se stie" care sunt profesorii buni, scolile bune, directorii buni. Daca in folclor se stie, de ce sa nu luam de bun folclorul si sa-l formalizam, cu chestionare date elevilor si parintilor.
De aceea este ff important introducerea unor cursuri ptr. tot SYSTEMUL de "deschidere a minitilor" ....., aceasta cu atat mai mult cu cat ARMATA NU MAI ESTE OBLIGATORIE si NU MAI AI ...... ,iar astfel esti din ce in ce mai slab intro lume din ce in ce mai PUTERNICA MENTAL, unde banul in viitor probabil nu mai poate reprezenta PUTERE ABSOLUTA ???!!!! SCOPUL acestor cursuri ar fi dfe a putea mentine SYSTEMUL VIU..... !!!!!!!!!
2. PNL -ul a făcut parte din alianța aflată la guvernare încă de la început și, cu toate astea, abia acum d-nul Tăriceanu dorește un sistem unic de salarizare în învățământ. De ce? Iarăși răspunsul e simplu. Sume enorme și importante s-au dus din buzunarele sparte ale bugetului României în buzunarele lărgite și elastice a fel și fel de instituții, autorități, agenții și ce-or mai fi. Acum la final vrea sistem unic.
3.Mecanismele monitorizării nu funcționează în nici o instituție din România chiar dacă strategia ar avea prevederi în acest sens. Acest fapt nu ar trebui să împiedice punerea ei în practică (mecanisme de acest fel se pot inființa) dar este clar că obiectivele nu vor fi atinse. Pentru asta trebuie să treacă cel puțin o generație de elevi și profesorii să devină (brusc ?) automat: profund responsabili, excepționali pedagogi, oameni cu viziune realistă, etc. Și ar mai fi nevoie de nașterea peste noapte a câtorva mii de profesori buni și foarte buni care să preia posturile vacante de ani de zile prin țară.