In ultima perioada, actiunile s-au redresat puternic, in ciuda datelor economice slabe ale SUA si a previziunilor relativ slabe pentru cresterea globala. Aceasta redresare a fost sustinuta de estimari promitatoare si de constientizarea faptului ca dobanzile isi vor mentine in anumite tari-cheie (mai ales in SUA, Japonia si Zona Euro) valorile scazute pentru o perioada mult mai lunga de timp decat se prevazuse initial.
Una dintre cele mai remarcabile cresteri aduse de dezvoltarea pietelor de actiuni a fost cresterea pietelor globale de obligatiuni.
Randamentul obligatiunilor americane pe 10 ani a scazut de la 3,99% la inceputul lui aprilie la 2,60% in perioada actuala. Scaderea acestuia a trecut atat printr-o perioada de scadere a pietei actiunilor si de crestere a USD, cat si printr-una de crestere a pietei actiunilor si de scadere a USD (de la mijlocul anului).
In circumstante normale, randamentele sub un anumit prag sunt bune pentru actiuni, deoarece acestea sunt asociate cu o tendinta de crestere economica; asadar, desi costul capitalului este in crestere, ramane inca scazut. La niveluri mai mari, randamentele in crestere au o influenta negativa asupra actiunilor, deoarece costul in crestere al capitalului influenteaza preturile actiunilor. Cu toate acestea, investitorii au devenit recent ingrijorati de faptul ca ultimele evenimente reprezinta o deconectare, iar una dintre parti trebuie sa cedeze. Cu alte cuvinte: Cum e posibil ca aceste randamente sa continue sa scada (teama de double-dip si deflatie), iar actiunile sa creasca?
Noi suntem de parere ca actiunile sunt cele care vor ceda - insa nu imediat. Exista inca in pretul actiunilor loc pentru scadere inainte ca actiunile sa devina scumpe avand in vedere costurile scazute ale capitalului. Insa, opinia noastra este ca, in ciuda previziunilor care sustin ca principalele economii occidentale vor cadea inapoi in recesiune, ar trebui sa va indreptati atentia in alta parte pentru a intelege de ce actiunile ar trebui sa scada: dezvoltarea productivitatii.
Marea Recesiune a lasat in urma un nivel neobisnuit de ridicat al somajului, care nu pare sa arate semne de normalizare in urmatorii ani. De fapt, o serie de studii au demonstrat ca, pentru a atinge nivelurile dinainte de recesiune, este nevoie de inca 17 ani la nivelul estimat al cresterii locurilor de munca.
Pe masura ce companiile au concediat angajatii, acestea isi permit sa puna presiune pe angajatii ramasi, pentru productivitate suplimentara. Adaugand acest fapt dezvoltarilor tehnologice, evidentelor de gestiune alaturi de managementul lantului de aprovizionare, rezultatul va fi o marja a profitului si EPS mai mari - chiar si in conditiile unei cresteri limitate a veniturilor.
Dar ce se va intampla cand nu vor mai exista angajati de concediat? Ce se va intampla cand veniturile vor stagna, dupa cum ne asteptam sa se intample in 2011? Diagrama de mai jos ne prezinta scenariul. Productivitatea incepe sa scada pentru ca angajatii nu pot fi mai productivi de atat. In acest timp, stimulentul pentru cresterea productivitatii il reprezinta salariile mai mari. Insa, acesta afecteaza marjele si, in final, profiturile companiei. Aceasta este previziunea noastra cu privire la al doilea semestru din 2010 (catre sfarsitul anului), dar care pare sa se manifeste putin mai devreme. Insa, pe termen scurt, stagnarea costului muncii va ajuta companiile sa ramana profitabile intr-o perioada a slabirii productivitatii, impiedicand, in acelasi timp, cresterea veniturilor si punand presiune asupra consumului viitor, fapt ce va duce, in final, la un nivel mai scazut al vanzarilor. Sau previziunile asupra veniturilor vor fi revizuite mai jos.
0
0
