Cercetarea unui ministru pentru presupuse fapte de coruptie readuce in prim plan intrebarea: cat apasa costul coruptiei asupra facturii internationale a Romaniei? O posibila paralela cu Grecia sau cu Italia nu ar fi deloc intamplatoare: si la ei, ca si la noi, fenomenul pare endemic. Un nivel sub-european al politicului si o coruptie mult peste ce vedem in tarile civilizate umfla cheltuielile Statului cu sume pe care le platesc toti cetatenii, chiar daca nu le apar distinct pe factura.

• ​ Trei forme de coruptie care adancesc deficitul bugetar

1. Umflarea cheltuielilor. Guvernul incheie un contract direct cu o firma, fara a permite in mod direct si altor companii concurente sa liciteze. Firma poate fi Lescaci Com (ca in cazul recent al ministrului Borbely) sau oricare alta. Pretul poate fi astfel artificial marit, crescand ulterior cheltuielile de la buget. Rezultatul? Un deficit fiscal mai mare. Sau se pun conditii pe care doar firma

evolutia coruptiei in Romania

Foto: Transparency International Romania

agreeata le indeplineste. E coruptia prin cresterea cheltuielilor. Contractele obtinute de Bechtel si EADS in Romania anilor 2003 si 2004 sunt legale, dar probabil ca in cazul unor licitatii transparente, cheltuielile Statului ar fi putut fi mai mici.

2, Inspectorul care vine sa iti controleze firma si care iti gaseste el ceva, daca nu esti „atent”. Este asa numita coruptie “mica”, de care vorbea si Catalin Voicu. Adica politistul care, pentru a plati mai usor ratele la credit, lua si el o spaga de 1000 de euro. Asta inainte de criza. Acum, firma care ii dadea spaga a falimentat, iar banca trebuie musai platita. Ce face politistul? Se “reorienteaza”. La fel de mica e si coruptia din spitale, din diferitele birouri ale functionarilor de stat sau chiar din banci

3. Privatizarile. Coruptia prin micsorarea veniturilor. Vinzi o mare firma de stat iar in contract te multumesti cu incasari mai mici decat ai putea obtine. Vanzatorul isi ia partea lui si e multumit. Statul incaseaza bani mai putini, dar cui naibii ii mai pasa? Exemple de privatizari nereusite se pot da cu duiumul, nici nu stiu la care sa ma opresc. In cazul Petrom, Nastase se cearta cu Basescu si se acuza reciproc. Privatizarile ALRO, Rodipet, SNTR si multe altele sunt tot atatea cazuri despre care poti discuta. Cat au “muscat” din banii fiecaruia dintre noi e o alta discutie.

•     Trecerea falimentelor in contul Statului, adica in buzunarul fiecaruia

Procentul mituitorilor

Foto: Transparency International Romania

In fine, acestea sunt doar 3 situatii ipotetice care impreuna fac ca cel putin 24% din impozitele pe care le platesti statului sa mearga direct si fara oprire in buzunarele celor corupti. Un leu din patru, atat e “taxa” coruptiei in Romania.

O alta forma de coruptie: trecerea falimentului unor firme in contul statului. Si asta iti ia bani din buzunar, fara sa simti. Bancorex, FNI, si toate celelalte banci care s-au prabusit in Romania si care au “costat” cateva zeci de miliarde de dolari.

Mai e apoi coruptia politica. Cea care ii fereste pe parlamentari sa raspunda in fata legii inclusiv dupa ce ei si-au terminat mandatul. Chirac a fost anchetat imediat dupa ce nu a mai fost presedinte. Vorba unui raport publicat de The Economist: asa ceva clar n-o sa vedeti in Romania.

•     Am uitat sa vorbesc despre costul descoperirii coruptiei

Pe langa asta, “factura” coruptiei include si cheltuielile facute cu descoperirea si anchetarea ei. Interceptarile lui Patriciu au costa circa 15 milioane de lei noi (majoritatea costurilor provenind din interceptarile facute si plata echipelor de supraveghere).

Cheltuielile facute cu dosarele de “mare coruptie” duc la circa 40 de milioane de euro anual. Asa incat limitarea acestui fenomen ar usura mult cheltuielile de la buget si teama de taxe si impozite mai mari.

Cel mai recent caz este cel al lui Ciorcila de la Banca Transilvania. Mii de pagini de dosar cuprinzand interceptari, urmariri samd,

Experienta mitei

Foto: Transparency International Romania

care in final nu s-au soldat cu nimic.

Cum se poate scapa de asta? Relativ usor. Ai insa nevoie de un Fisc puternic si de transparenta. Sa stii ca atunci cand cineva e trimis in instanta, chiar l-ai prins si nu te joci de-a soarecele si pisica pe banii mei.

• Bani care trec dintr-un cont in altul

Tineti minte iesirea de la PRO TV a sefului ANAF, in care acesta vorbea despre conturi in Elvetia a zeci de mii de romani? Ati mai auzit ceva pe tema asta? Ori Blejnar se batea cu pumnul in propriul piept gol, ori zecile de mii de fisiere transmise erau o chestiune normala de comunicare inter-institutionala. De ce in SUA sau in Germania gradul de coruptie e mai mic? Nu pentru ca americanii sau nemtii sunt mai putin coruptibili decat romanii, ci pentru ca stiu ca daca sunt prinsi, nu exista “negocieri” sau plecari in Siria peste noapte. Nu au cale de negociere care sa-i faca salvati, asa cum se intampla lucrurile la noi.

• Calcule si raspunsuri

Intr-un raport recent al Bancii Mondiale, se arata ca cel mai mare grad de coruptie ii vizeaza pe parlamentari, pentru legile “cu dedicatie” pe care le dau.

Pentru calculul “facturii” coruptiei, exista o aparatura matematica stufoasa, insa nimeni nu poate calcula riguros costul coruptiei. Poti in cel mai fericit caz, aproxima si compara. S-a demonstrat de pilda ca o parte din inflatia de datoreaza coruptiei. Revenind, mai spunem ca potrivit acelei metodologii, Romania este “usurata” anual de circa 30 miliarde de euro, provenind din banii dati ca spaga, banii calculati ca pierdere a Statului, banii reprezentand costul neachitarii taxelor si impozitelor prin amanarea la plata sau alte tertipuri, investitii amanate in Romania din cauza acuzatiilor de coruptie, economia subterana si evaziune fiscala.

Grecia si Italia sunt cazuri din care putem invata.

Insa numai daca stim sa tragem linie la timp.