Familia Ionescu, salamul si dolarul. Varianta culinara a dilemei Triffin

de DP     HotNews.ro
Miercuri, 10 august 2011, 9:33 Economie | Finanţe & Bănci

Domnul Ionescu  facuse o pasiune pentru salam. Dimineata isi taia cate o felie pe care o aseza tacticos pe cate o bucata de paine unsa (in prealabil) cu unt cu 35% grasime. Apoi isi impacheta un pachetel cu mancare pe care sa il serveasca la serviciu, se imbraca si o lua catre metrou.  La serviciu, deh , ca la serviciu. Ala beurre comme a la beurre, isi zicea in barba, cu gandul la sandwichul cu unt din geanta. La pranz, domnul Ionescu isi taia o felie mai groasa de salam pe care si-o prajea in bucataria companiei la care trudea. Pe la 7 seara, cand ajungea acasa, isi saruta marea lui dragoste-sotia- dupa care se arunca asupra noii sale iubiri, salamul, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.

Dupa un timp, colegul de birou al domnului Ionescu vazandu-l pe acesta cu cata pofta infuleca din salam, isi cumpara  si el cateva felii, mai mult de pofta. Era bun, al naibii. A doua zi isi lua un baton intreg de salam pe care il duse acasa, bagat in geanta in care isi tinea laptopul, asezat chiar langa mouse. Facu un platou cu putina branza, rosii si cu mult salam si il servi familiei, care in final ragai multumita.

In nici 3 luni, toata compania la care lucra domnul Ionescu manca salam. Bonurile de masa pe care le primeau la salariu erau preschimbate invariabil in batoane de salam pe care si le indesau in frigider si in congelator. “Pastrati-l cu sfintenie, ca de stricat nu are cum sa se strice!”, le spunea domnul Ionescu colegilor.

In scurt timp, domnul Ionescu pusese vreo 5 kilograme pe el. Arata mai rotofei, iar lumea vazandu-l ii zicea ca arata mult mai bine si ca se vede ca ii merge mai bine. Si colegii de serviciu se ingrasasera, ceea ce pentru imaginea companiei era un avantaj. “Daca oamenii de acolo pleznesc de sanatate, e clar ca si firma o duce bine”, ziceau partenerii de afaceri, care ar fi dat orice sa afle secretul bunei evolutii. Conducerea firmei a decis sa faca o afacere si mai buna. A incheiat un parteneriat cu unul dintre cei mai mari producatori de salam din zona si in schimbul bonurilor de masa primea cantitati mai mari de salam pe care le distribuia direct angajatilor. Fericirea angajatilor devenise maxima.

La vreun an dupa asta, domnului Ionescu ii aparusera niste pete pe fata. Erau mici, maronii, dar cum tocmai mancase si niste mazare langa salam, se gandi ca evident, de la mazare i se trage. Drept pentru care a eliminat din meniu mazarea. Petele insa nu i s-au micsorat, ci dimpotriva. A doua zi, un alt coleg nu a venit la munca. Facuse nu stiu ce toxiinfectie de la un aliment indigest.

Cand s-a internat in spital, domnului Ionescu i-a tinut locul un coleg care nici el nu se simtea foarte bine. Cu doua joburi, acesta a clacat cateva zile mai tarziu si a fost dus la spital, nimerind chiar in rezerva in care domnul Ionescu isi lua perfuziile.

In final, firma a dat faliment intrucat nu a mai putut onora numarul urias de contracte incheiate pe cand pleznea de atata sanatate. Partenerii de afaceri si-au mutat afacerile la alte companii, mai putin dependente de salam. Aratau mai slabite, dar isi onorau la zi contractele.

Domnul Ionescu si-a revenit dupa cateva luni, dar doctorii i-au interzis sa mai manance salam. Domnul Ionescu s-a indragostit acum de mere. Manaca zece pe zi si a inceput sa isi duca si la serviciu.

P.S. Dilema lui Triffin

Economistul Robert Triffin a facut prima oara referire la ea în anii 1960.  În momentul în care lumea s-a depărtat de standardul aurului (fiecare monedă natională avea acoperire în aur), a fost nevoie de o monedă puternică a unei tări mari, care să servească drept monedă de rezervă pentru desfăsurarea comertului mondial. Însă, a pune la dispozitie propria monedă în scopuri internationale, însemnă ca tara respectivă  să fie nevoită să cumpere permanent mai mult decât să vândă, (pentru a alimenta piata cu moneda respectivă), ceea ce ducea la acumularea de deficite imense si, în consecintă, inevitabil, la o stare de faliment. În ultimii 50 de ani, SUA a reprezentat forta propulsatoare a economiei mondiale si se confruntă astăzi cu o stare apropiată celei intuite de Triffin.

Sistemul financiar actual se afla înca în dilema lui Triffin:  daca ar fi avut deficite prea scazute, SUA ar fi intalnit probleme de lichiditate si ar fi produs recesiune. La deficite prea mari, stabilitatea dolarului are de suferit si vedem unde se ajunge. Drept e ca daca toate tarile ar avea rate de schimb flexibile, existenta unui activ de rezerva nu ar mai fi necesara ( acesta e necesar doar protectia –prin vanzari/cumparari de cantitati din respectivul activ- monedei proprii.

Vezi aici si alte “dileme” sau paradoxuri economice.

Citeste de asemenea si un studiu foarte recent al FMI pe aceeasi tema

Citeste si comenteaza pe blogul Hymerion



Citeste mai multe despre   











Material sustinut de Superbrands

Recomandari de vara de la librarii Humanitas

Librariile Humanitas au aparut ca entitate juridica in anul 1993, insa primele doua librarii au fost deschise sub egida Editurii Humanitas inca din 1991. Cu peste 25 de ani in piata de distributie si vanzare de carte din Romania, compania isi propune sa ramana in continuare lantul de librarii cu cea mai mare pondere de carte din Romania, acordand editurilor nationale si locale, dar si autorilor romani, sansa de a ajunge la public.

4664 vizualizari

  • 0 (2 voturi)    
    Nu-i nici o dilema. (Miercuri, 10 august 2011, 10:46)

    AlinN [utilizator]

    Pentru ca ei nu doar cumpara mai mult decat vand. Ei consuma mai mult decat produc. Si practic, achizitioneaza resurse versus hartie. Scurt, si la obiect.
    • -1 (1 vot)    
      Ce comentariu simplist! (Joi, 11 august 2011, 8:18)

      Auras [anonim] i-a raspuns lui AlinN

      Oare ai citit articolul sau ai auzit la televiziunile mogulilor buni o fraza pe care o repeti cu fiecare ocazie?
      Nu stiu de ce simt eu ca la ultimele alegeri ai salvat Posta si sarea (de mogulii cei rai)...
      • +2 (2 voturi)    
        Daca AlinN are comentariu simplist (Joi, 11 august 2011, 9:19)

        Bogdan [anonim] i-a raspuns lui Auras

        Atunci al tau cum este - retard, confuz, delirant.
        Ce bine este sa taci cand nu ai nimic de spus !
        Simplist este exemplul cu salamul - povestea ne indica cam si ce public tinta a vizat "autorul" Realitatea este mult mai complexa (daca luam in considerare si "meandrele concretului") Criza financiara nu este o criza a monedei americane ci una structurala a sistemului financiar. ca si in cazul monedei Euro care nu poate fi sustinuta fara o politica - cel putin financiara - comuna, in momentul globalizarii fluxurilor financiare se impun politici si reglementari globale. Multi (la nivel de state chiar) si-au inchiputi ca vor profita de haos si lipsa de reguli pentru a trage un profit (Marea Britanie a fost, ca exemplu, in aceasta situatie - Nu mai este si pretul platit e mare). Petrecerea s-a terminat - urmeaza nota de plata si mahmureala. Ramane de vazut cine va veni cu portofelul si cu muratura.
      • 0 (2 voturi)    
        Simplu, nu simplist. (Joi, 11 august 2011, 9:23)

        AlinN [utilizator] i-a raspuns lui Auras

        Dolarul mi se pare cea mai mare inselatorie de pe pamant. Nu inteleg cum atat de mult oameni au fost atat de prosti, atat de mult timp. Auzi tu enormitate, SUA, economie de consum! Furt pe fata. Orice incercare de imbrobodire in spatele unor explicatii sofisticate in pasareasca economica nu tine. Dolar=furt. Si, cred ca tu nu ai citit articolul, pentru ca altfel ai fi inteles la ce am raspuns.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri