Astfel, intre toate institutiile, mass-media a inregistrat cea mai spectaculoasa crestere in acest top, obtinand 3,4 puncte la capitolul coruptie, din maximum 5.
Primele doua locuri in clasament sunt ocupate de Parlament si de Partidele politice, urmate de Justitie si de Sectorul privat; doar 3% din cei chestionati credeau ca mass media nu este corupta, iar 43% afirmau ca este foarte si extrem de corupta (www.transparency.org.ro).
Surprinzatoare nu este numai aceasta neasteptata degradare a imaginii presei, cat mai ales corelatia dintre acest sondaj si Barometrul de Opinie Publica, un sondaj semestrial care se realizeaza fara intrerupere din 1992 si care arata constant ca, pentru romani, presa este una din putinele institutii in care au incredere (ani de zile mass media a ocupat locul trei in topul increderii, dupa Biserica si Armata).
Atitudine ambivalenta
Rezultatele celor doua anchete dezvaluie faptul ca atitudinea publicului fata de presa este mai mult decat ambivalenta. Atunci cand cineva afirma ca Parlamentul sau Justitia sunt corupte, la baza opiniei sale pot sta unele experiente personale; cu toate acestea este evident ca factorul predominant in constituirea unei asemenea opinii este dat de informatiile din mass media.
Cum insa mass media din Romania nu a prezentat aproape niciodata cazuri de coruptie in care sa fie implicati jurnalistii, cum redactiile sunt organizatii semi-inchise, in care publicul nu are acces si nu poate avea informatii despre procedurile de lucru si despre jocurile de interese interne, este evident ca acest curent de opinie s-a format impotriva discursului public al mass mediei despre activitatile jurnalistice.
Pentru a intelege acest paradox, trebuie sa privim in adancimea profesiei, in structura ei sociala, in ierarhiile si relatiile de putere pe care post-comunismul le-a creat. In acesti 20 de ani, profesia a devenit tot mai scindata intre jurnalistii din varful sistemului si marea masa a practicantilor.
Euforia si solidaritatea care au marcat momentele de inceput ale presei libere au disparut treptat si au fost inlocuite de luptele pentru impunerea si asigurarea controlului asupra resurselor (materiale, de putere si de prestigiu) oferite de sistemul mass media. Marea masa a jurnalistilor a ajuns sa depinda total de deciziile grupului conducator, fara a fi protejata de un cadru legislativ coerent, de reglementari profesionale, de organizatii sindicale puternice sau de o traditie a respectului fata de competenta.
Principala preocupare a grupului de la varful piramidei profesionale (de obicei, simultan sefii de institutii, detinatori ai rubricilor de opinie si vedete ale talk-show-urilor politice) a fost sa transforme capitalul de prestigiu in capital economic.
In perioada comunista, cel mai important tip de capital social era capitalul politic: indivizii care apartineau structurilor partidului, puteau transforma acest capital in capital economic (prin sistemul economiei centralizate si redistributive) sau cultural (prin sistemul scolilor de partid).
Cultura "orientarii"
De-a lungul anilor, s-a creat o cultura a ”orientarii”, adica a sesizarii raporturilor de putere de la varf si a exploatarii avantajelor care derivau din alegerea ”pionului castigator”, cultivarea si servirea acestuia. Mica parcela de putere castigata prin obtinerea unei pozitii-cheie era transformata in surse de avantaje economice, prin distribuirea unor avantaje propriei clientele, care raspundea prin ”daruri” sau servicii.
Acest tip de organizare si functionare a societatii era in mod clar unul feudal, pentru ca puterea economica nu se obtinea prin competitia pe o piata, ci prin abuzul de putere politica: intre nobilul care ameninta ca distruge cu armata sa un oras daca nu i se platesc mai multe dari si activistul care nu rezolva anumite probleme decat dupa ce primea un plic sau promisiunea efecturii gratuite a unei munci pentru el, nu este la urma urmei nicio diferenta!
Jurnalistii care au ajuns sa controleze campul profesional beneficiaza de un capital simbolic important: ei si-au creat imaginea de eroi ai revolutiei anticomuniste, de aparatori ai libertatii de exprimare, de inamicii ai politicienilor, de specialisti ”ai tuturor problemelor”.
Ei nu si-au investit capitalul de prestigiu in transformarea lui in capital de eternitate (”gloria” se obtine nu numai prin opera, ci si prin activitate intensa in mediul educational, prezenta ferma in societatea civila, crearea de fundatii sau de organizatii cu scopuri nobile etc), ci pentru fabricarea si amplificarea unui capital economic.
Profitul economic
Atunci cand o parte dintre ei si-a orientat eforturile catre utilizarea prestigiului jurnalistic in maximalizarea profitului economic, aceste eforturi s-au orientat in doua directii:
a) transformarea pozitiilor de top din ierarhia jurnalistica in parghii pentru obtinerea de beneficii financiare: pe aceasta cale liderii redactiilor au utilizat puterea lor de a lua decizii privind organizatiile mass media pe care le conduceau si au creat o ”piata gri” in jurul acestora, piata controlata de ei, piata generetoare de beneficii economice;
b) transformarea prestigiului in moneda de schimb pentru a obtine privilegii politice sau economice din partea clasei politice: in acest sens, liderii si vedetele au exploatat pozitia lor de gardieni ai vizibilitatii publice si au negociat accesul politicienilor la o cuvertura mediatica pozitiva contra unor beneficii economice.
Primul proces a condus la transformarea jurnalistilor in manageri si actionari majoritari ai institutiilor mass media; pe acest teren ei au intrat in coliziune sau in cardasie cu patronii de presa, reprezentand capitalul strain sau national: pentru prima situatie sunt simptomatice asa-numitele ”scandaluri” de la Romania Libera, Adevarul sau Evenimentul zilei, iar pentru mezaliantele cu oameni de afaceri controversati se poate aminti pactul dintre Academia Catavencu si Sorin Ovidiu Vantu.
Al doilea tip de strategii a dus la transformarea leaderilor din presa in vedete ale talk-show-urilor politice si ale rubricilor de comentarii, in ”lideri de opinie” (cum le place sa se numeasca).
Daca primul mecanism de convertire a prestigiului in capital economic a fost mai putin vizibil pentru publicul larg (si a putut fi mascat sub discursul luptei pentru libertatea presei impotriva patronilor sau aliantelor dintre politicieni si patroni), cel de al doilea a devenit, in timp si mai ales prin transformarea jurnalistilor din acuzatori in promotori (si invers) ai aceleiasi figuri politice, un fenomen evident si socant: publicul a inteles repede jocul si s-a aliat vocilor unor lideri politici sau unor intelectuali (putini) care au condamnat asemenea atitudini.
De aici s-a nascut imaginea presei corupte – in fapt, imaginea liderilor spirituali din presa (deci a exponentilor ideii de presa) ca persoane corupte si versatile.
Cum insa mass media, prin miile de mici jurnalisti, invizibili (si poate prin chiar aceasta mai credibili) ofera informatiile necesare, prezinta necazurilor oamenilor obisnuiti, dezvaluie coruptia politicienilor, functionarilor sau a altor categorii, se ridica impotriva minciunii si hotiei, oameni vad in ea o institutie mai aproape de grijile si aspiratiile lor decat alte institutii (si mai ales decat cele care ar trebui sa se ocupe de problemele lor: guvernul, administratia, partidele, sistemul sanitar, sistemul educational etc).
De aceea ei continua sa afirme, an de an, ca mass media este una din putinele institutii in care au incredere.
Increderea publicului in presa merge astfel mana in mana cu neincrederea in liderii, vedetele presei; increderea publicului in presa este un elogiu adus jurnalistului anonim, alergat zi de zi pe teren, neprotejat de legi, coduri profesionale si uneori nici macar de contracte de munca, platit mult sub valoarea muncii depuse... cateva litere sub un material, formand un nume pe care nimeni nu il memoreaza, un ansamblu de mii de nume fara posteritate, dar care, toate la un loc, permit presei sa fie (inca) o institutie in care oamenii au incredere.
Prof. dr. Mihai Coman este unul dintre fondatorii Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC) - Universitatea Bucuresti, imediat dupa '89. In prezent, este decanul acestei facultati.
Felicitari !
Din nefericire nu va stârni nici un ecou: cititorimea nu este interesata iar blogarii si ziaristii fug de adevar ca dracul de tamâie...
Daca ii urmaresti pe moderatori vei observa prin ce schimbari trec. Toti. Probabil au sedinte in care li se spune si ce fraze sa foloseasca obsesiv. De exemplu de ceva timp folosesc sintagma "sunteti nervos, va vad ca sunteti nervos, ce aveti?". Se lucreaza cu psihologi, sociologi, se da lupta grea, la baioneta in aceasta campanie electorala.
Eu personal nu am nici cea mai mica incredere in mass media celor 3: Vantu / Voiculescu / Patriciu.
In cine mai putem avea incredere in ziua de azi? Presa este corupta, clasa politica este corupta, armata si biserica sunt corupte, institutiile statului sunt corupte si politizate la greu .... in cine putem avea incredere? Macar in presa, apar dezvaluiri ale afacerilor unora .... dar din pacate raman fara urmari, ca si politia, justitia si celelalte institutii sunt corupte. Atunci in cine sa mai avem incredere ...? Sa nu spuneti in Dumnezeu, ca din pacate nu el conduce tara si stiti cum este ... pana la Dumnezeu te mananca sfintii!
*pauza
*pauza
incredere in ei si in nimeni altcineva.
Cu cat antrenezi mai bine simtul critic, cu atat e mai usor sa vezi falsul din institutiile sociale.
Atat timp cat se vede de pe Neptun cat ca exista coruptie peste tot in sistemul romanesc, e futil sa ai incredere in el. Si in familie e greu sa ai incredere, ce sa mai zici de vecini, de administratorul de bloc, de primar... FUTIL
Greata!
Tot respectul pt ce a scris dl profesor mai sus insa suna mai degraba a eseu literar decat a analiza a problemei. Prea multe afirmatii neargumentate. Mai grav e ca toata constructia scapa din vedere un aspect simplu...patronii de presa vor profit iar profitul se bazeaza pe audienta. Daca lumea cere un anumit tip de informatie atunci pt. a face profit trebuie sa furnizezi acel gen de informatii. Ma uitam si pe Hotnews...cum apare o stire cu Basescu, Udrea sau ceva de genul asta apar de la 150 comentarii in sus (ar trebui inlocuita expresia "Sex sells!" cu "Basescu sells!". Cum apare o stire pe o alta tema...abia daca aduna 5 comentarii amarate.
revenind la chestiune, sa vedem cine este corupt in tara asta. eu as zice ca toata lumea, de la bebelus la cel mai batran roman. primul se lasa mituit de mama, abtinandu-se sa nu planga cand nu trebuie. ultimul e gata sa-si spaguiasca infirmiera, numai sa nu-l mai lase murdar la fund. pana acum, si am trait destui ani in aceasta tara, n-am cunoscut vreun roman care sa nu fie dispus sa dea ori sa primeasca spaga. adeca, cu totii suntem in aceeasi oala. de ce ar fi parlamentarii sau nu stiu ce televiziune altfel?
Mihai Coman a influentat toata generatia de jurnalisti care si-au facut studiile dupa 1989. Fie ca vorbim de Facultatea de stat sau de facultatile private, toti, fara exceptie, au invatat dupa cartile sale si dupa metodologia impusa de el.
Smecheriile si rautatile sale au fost modele de viata pentru tinerii jurnalisti.
Nu spun ca poarta intreaga vina pentru credibilitatea din ce in ce mai scazuta a presei, dar imparte aceasta vina cu ceilalti responsabili.
De asemeni, nimeni nu l-a impiedicat sa aiba initiativele civice despre care vorbeste in articol. Poate ca nu este suficient de "celebru" in ochii publicului, dar in fata jurnalistilor el a fost mereu o personalitate cunoscuta si cu o mare influenta.
Deci da, apreciez analiza sa, dar nu are niciun drept sa se considere un simplu observator!
Mihai Coman a inteles la inceputul anilor 90 ca in Romania nu poate gasi modele profesionale adecvate, asa ca a adus din strainatate nume importante pe care a incercat sa le impuna in fata viitorilor jurnalisti.
Din pacate, viitorii jurnalisti ori au inteles repede ca modelele respective nu vor fi puse in practica niciodata in redactii (si s-au reorientat spre PR si publicitate), ori s-au lasat sedusi de diverse ”sirene” care isi canta refrenele pe la televizor si s-au inrolat in marea masa de profitori.
Mihai Coman se ocupa cu educatia si ma mir inca de unde mai are resurse de rabdare sa faca asta. Ce drum parcurg ulterior studentii nu mai e treaba sa si mi se pare nedrept sa ii pui si asta in carca. Oamenii trebuie sa fie responsabili pentru propriile fapte.
Dar i se poate reproşa că a avut această revelaţie abia azi?
Vorba ceea: ce a făcut în ultimii 5 ani, să zicem?
Constată abia acum ce se vede cu ochiul liber de ani buni, fără să fii profesor, darămite de jurnalism?
În articolul trecut dădea ca exemplu starea presei în epoca Năstase.
Unde era în vremea aceea? În Burkina Faso?
În fond, reacţia d-lui Coman este de o ipocrizie flagrantă.
Poate că veţi spune: mai bine tîrziu decît niciodată.
Vă răspund: oportunistul găseşte întotdeauna momentul optim şi justificarea pentru el.
Dar poate că despre domnia sa spune mai mult decît ce zic eu biografia sa: a lucrat trei ani (ca redactor şi secretar general de redacţie) la "Scînteia tineretului".
Nu e cam tîrzie convertirea la deontologia jurnalistică?
(Convertirea de la etnologie la jurnalism, imediat după revoluţie, să zicem că e reală. Deşi nu ştiu ce etnologie s-o fi făcut pe la Scînteia şi Ştefan Gheorghiu).
oare dl. Coman traieste doar din leafa de profesor? sau doar din drepturile de autor pe manualele traduse de studenti din limbi in care s-a comunicat liber? oare nu are nevoie de mai mult, acum cand fiecare vrea tot mai mult?
personal nu mai cred deloc in 'buna-vointa' oamenilor care si-o asuma in gura mare!
Eu unul nu mai am incredere de mult in presa... si cred ca e foarte corupta!
cei care sunt la varf, si cei care sunt jos de tot, pentru ca asa cum este sistemul social din Ro, nu exista o clasa de mijloc decat, daca la un moment dat cei mici, nu "pun botul" la vreun deal, din care le iese de o maslina, dar dupa aceasta se renunta si asta este.
Revenind la idee, toti au dreptate, nu trebuie sa ai incredere in presa, cel mult, trebuie avut incredere in ceea ce se vede..., adica o gramada de stiri despre nenorociri si "dusi cu pluta", cateva despre o serie de fapte bune, si din politica, ceea ce reprezinta "citatele" celor intervieva]i, dar aici, in acest caz, tine de inteligenta fiecaruia dintre noi sa filtreze informatiile aruncate pe piata de cei intervievati.
Exemplele concrete despre a nu avea incredere in presa, fac referire la faptul, in special ca, domeniile care fac trimitere directa la diversi directori de deconcentrate, sau din institutiile centralizate, Primarie, CJ, informatiile prezentate vor avea la baza nu realitatea remarcata si analizata de ziaristul care a fost la fata locului si le-a vazut fatarnicia ci de directorii sau/si patronii care au interesele lor sa nu ii supere pe unii sau pe altii. Iar exemple apar zilnic, in oricare forma de prezentare a informatiilor
Sa auzim de bine, ca pana nu intra cineva cu "c...e" in mogulii din presa nu se va intampla nimic. Problema este ca si cei care ar trebui sa "intre" in moguli, au nevoie de ei... ca doar traim in Romania
Tu glumesti. Ziaristii trebuie sa scrie faptele iar nu sa-si dea cu parerea ... Pui intrebarea si scrii raspunsul, Aprecierile ni le facem noi de unii singuri.
Daca ar fi muncit, ar fi aflat mai repede si ne-ar fi putut spune si noua (care ne-am dus la FJC cu aere de mari justitiari, de nobili aparatori ai dreptatii sau de ce mai credeti dvs ca sTa'n mintea unui pusti de 18 ani care vrea sa se faca jurnalist CU SCOALA) urmatoarele:
-ni s-a spus ca presa este un intreg testu al connflictului. Nu ni s-a spus ca administrativul castiga INTOTDEAUNA
"Acest tip de organizare si functionare a societatii era in mod clar unul feudal, pentru ca puterea economica nu se obtinea prin competitia pe o piata, ci prin abuzul de putere politica"
Multumesc Prof. dr. Mihai Coman pentru indicarea acestei realitati. Am trecut de la feudalismul ceausist la feudalismul capitalist - o varianta "light".
Cand punem de-o rascoala impotriva nobilimii?
vorbeau oamenii de presa despre unele ineptii si am incercat sa le explic.nimeni nu mi-a raspuns.ei au continuat campania si incet incet am realizat ca e o campanie dictata.era total nerofesionist facuta,acei ziaristi scriai fara sa se fi documentat,ce mai un lucru de 2 lei.
de ce se prostitueaza in halul asta a patra putere in stat?pt acelasi motiv pt acre s-au prostituat si primele 3 si urmatoarele 20.asta e tara in care traim.
de aia refuz sa mai citesc ziarele,nu am uit a tv.
sa fim seriosi: presa macar nu este ipocrita.se stie pana unde pot merge oamenii politici si la la fel este si cu biserica si armata.presa a ramas totusi oarecum intangibila.nu stiu de unde a luat domnul acela informatiiile dar nu "tinteste" prea bine.
D-l Coman vorbeşte de "orientare"?!
Păi, cum să-i spunem simţului care l-a dus la "Scînteia tineretului" unde l-a ţintuit 3 ani, ca redactor şi secretar general de redacţie?
Cum să-i zicem capacităţii personale a etnologului de formaţie de a găsi locul virgin al jurnalismului după Revoluţie?
Cum să numim intuiţia faptului că acum este momentul să denunţe o presă detracată (pe care a tutelat-o fără să sufle o vorbă, cel puţin în public), iar lumea (şi presa însăşi) îl va declara erou?
Cum?
De cand a inceput sa transforme orice zvon sau barfa intro "stire de senzatie" , o gogoasa umflata cu imbecilitati, nu mai este privita, citita...
Si in mod logic ajunge la faliment.
Mai mult, media a ajuns la isterie si este facuta cu mult neprofesionalism.
De multe ori toti scriu acelasi lucru, cu fraze asemanatoare, cu titluri ce nu au nicio legatura cu subiectul.
Libertatea presei dictate de interese meschine a ajuns sa ne insulte inteligenta. In aceste conditii nu mai dau nici 2 bani pe ea.
As dori ca opiniile D-vs,atat de clar exprimate,sa apara cat mai frecvent.
Va rog reveniti cat mai des,pentru ca sunt convins ca nu suntem un popor de handicapati.