Asteptarile de randament (castigat) ale unui investitor trebuie corelate cu profilul sau de risc si orizontul investitional pe care acesta si-l poate asuma. Obtinerea unor randamente ridicate implica acceptarea de catre investitor a unui grad de risc ridicat, in timp ce un apetit scazut la risc este asociat cu randamente asteptate reduse. Evolutia istorica a pietelor de capital dezvoltate ne arata ca actiunile reprezinta una dintre cele mai profitabile alternative de investitii pe termen lung, depasind performanta inregistrata de instrumentele purtatoare de dobanda (ex. obligatiuni, depozite); pe termen scurt insa actiunile pot inregistra fluctuatii negative semnificative.
Necorelarea tolerantei la risc a investitorului cu dimensiunea riscului aferent plasamentelor financiare efectuate poate duce la decizii emotionale cu impact negativ asupra portofoliului pe termen lung. O expunere prea ridicata pe actiuni relativ la profilul de risc al unui investitor il va determina pe acesta, cel mai probabil, sa vanda in pierdere actiunile intr-un context de piata nefavorabil si sa evite ulterior sa investeasca din nou in actiuni, pierzand astfel potentialul de castig pe termen lung pe care il ofera aceasta clasa de active. Pe de alta parte, o alocare foarte conservatoare (ex. depozite bancare) a sumelor economisite ar putea impiedica atingerea unor obiective pe termen lung, mai ales in contextul actual de piata, in care ratele de dobanda la depozite au coborat in apropiere de 0, cu perspective de a ramane la un nivel scazut pe termen mediu (conform statisticilor BNR, rata de dobanda medie bonificata de bancile din Romania la depozitele noi ale populatiei era de 0,8% p.a. la euro si 1,6% p.a. la lei in luna august 2015).
Prin urmare, consideram ca actiunile ar trebui sa se regaseasca in portofoliile investitorilor care isi pot asuma un orizont investitional mediu-lung (cel putin 2 ani) intr-o forma si pondere care sa tina cont de apetitul la risc al acestora.
Fondurile de investitii cu capital protejat si cele cu risc controlat pot reprezenta un prim pas spre diversificare in actiuni si imbunatatirea randamentelor pe termen lung pentru investitorii conservatori care au plasamente preponderent in instrumente cu venit fix si care sunt dispusi sa tolereze fluctuatii relativ reduse ale valorii portofoliului pe termen scurt.
Strategia de investitii trebuie sa tina cont de orizontul de timp pe care investitorul si-l poate asuma. O greseala frecventa in randul investitorilor individuali este aceea ca investesc pe termen scurt in instrumente care ar trebui pastrate pe termen lung. Multi investitori renunta si nu au rabdare pe termen lung, fiind influentati in deciziile lor de evolutiile pe termen scurt ale pietei. Un studiu al companiei Dalbar Inc. arata ca investitorii individuali americani isi mentin expunerea pe un fond mutual de actiuni in medie intre 3 si 4 ani. Insa pentru a fructifica potentialul de profitabilitate al unui fond de actiuni, perioada medie de detinere trebuie sa fie mai lunga (7-10 ani).
- Diversificarea este cheia
Diversificarea unui portofoliu investitional - pe clase de active (actiuni, obligatiuni), valute, regiuni geografice, sectoare de activitate - este importanta intrucat contribuie la reducerea riscului specific unei anumite dimensiuni. Cu toate acestea investitorii individuali tind sa aiba portofoliile relativ concentrate, investind in instrumente financiare familiare, in special din regiunea din care acestia provin (home bias) sau in domeniul in care activeaza profesional. Astfel anumite tipuri de investitii sunt suprareprezentate in portofoliile acestora determinand o alocare ineficienta si asumarea un riscuri mai mari care nu sunt intotdeauna recompensate printr-un randament corespunzator.
Nu in ultimul rand diversificarea investitiilor trebuie sa tina cont si de corelatia dintre capitalul uman si financiar. Capitalul uman reprezinta capacitatea unui individ de a genera in viitor venituri (ex. din salarii, din activitati antreprenoriale) prin munca. Cea mai mare parte a veniturilor generate de capitalul uman este “consumata” pentru mentinerea sau imbunatatirea standardului de viata si doar o proportie redusa este economisita. Prin economisire capitalul uman se transforma in capital financiar. Veniturile viitoare generate de un om au un anumit grad de incertitudine, in functie de natura activitatii (salariat sau antreprenor), industria in care activeaza persoana respectiva, contextul economic general sau alti factori specifici (ex. starea de sanatate). Pentru a-si controla mai bine riscul veniturilor, investitorul poate sa incerce fie sa economiseasca mai mult, fie sa investeasca o proportie mai ridicata a capitalului financiar in active cu un grad redus de corelatie cu capitalul uman (spre exemplu daca o persoana lucreaza in sectorul IT, atunci este recomandat ca investitiile sa fie orientate intr-o proportie mai mica in titluri financiare ale unor emitenti din acelasi sector), si nu in ultimul rand, sa investeasca intr-o asigurare care sa-l protejeze impotriva unor evenimente cu impact negativ asupra lui ca persoana.
