In Monitorul oficial de vineri 04 octombrie 2013, a fost publicat un act normativ de mare importanta pentru companii- Ordonanta cu privire la insolventa si faliment. Documentul modifica si plafonul de la care poate fi ceruta deschiderea insolventei impotriva clientilor rai platnici. In esenta, se introduce o procedura noua cu privire la reorganizarea, insolventa si falimentului unui debitor, ocazie cu care se abroga prevederile anterioare. Actul normativ este foarte vast, aici analizand cateva aspecte considerate a fi foarte importante.

Prezentul act normativ se aplica profesionistilor care exploateaza o intreprindere (societatilor comerciale), profesionistilor persoane fizice supuse obligatiei de inmatriculare la Registrul Comertului, membrilor intreprinderii familiale.

Legiuiorul a exclus de la aceasta procedura profesiile libere.

Daca ar fi sa urmarim o structura generala a actului, observam ca acesta ar contine trei sectiuni:

a) mandatul ad-hoc si procedura concordatului preventiv;

b) procedura insolventei;

c) procedura falimentului.

  • De asemenea, ca si prima modificare fata de reglementarile precedente, observam modificarea la 40.000 lei a sumei de la care creditorul poate introduce cererea de deschidere a insolventei impotriva debitorului.
  • Salariatii sau grupul de salariati pot sa solicite deschiderea procedurii insolventei daca suma pe care o au de recuperat este mai mare de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
  • Astazi analizam doua instrumente juridice ce nu au mai fost utilizate in Romania, respectiv mandatul ad-hoc si concordatul preventiv.

Mandatul ad-hocreprezinta un instrument juridic similar functiei de mediator in sensul ca un debitor poate adresa tribunalului o cerere de numire a unui mandatar ad hoc.

  • Obiectivul mandatarului ad-hoc este acela de a realiza in termen de 90 de zile o intelegere intre debitor si creditorii sai. Mandatarul ad-hoc poate sa propuna reesalonari, reduceri partiale de datorii sau alte masuri necesare.
  • In esenta, este o procedura de mediere ce poate fi facuta de catre o persoana autorizata ca practician in insolventa si cu mai multa forta ca urmare a aprobarii tribunalului.

Concordatul preventiv este un contract incheiat intre debitorul aflat in dificultate financiara, pe de o parte si creditorii ce detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate, prin care debitorul propune un plan de redresare si se achitare a datoriilor, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului pentru a depasii dificultatile financiare.

  • Orice debitor aflat in dificultate financiara poate introduce la tribunal o cerere a deschiderii procedurii de concordat preventiv.
  • In termen de 30 de zile de la numirea administratorului de concordat, acesta trebuie sa identifice impreuna cu debitorul lista creditorilor si sa propuna catre acestia o oferta concreta cu privire la modul in care se vor stinge obligatiile.
  • Proiectul de concordat preventiv trebuie ca cuprinda un plan de redresare, care trebuie sa contina cel putin cateva elemente, cum sunt:

- reorganizarea activitatii debitorului, cum ar fi restructurarea conducerii, modificarea structurii organizatorice sau reduceri de personal etc.;

- modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca lipsa de lichiditati financiare, cum ar fi majorarea capitalului social, imprumuturi bancare sau obligatare, vanzari de active.

  • Dupa aprobarea concordatului de catre creditori, acesta va fi supus spre aprobare de catre judecatorul sindic. Concordatul preventiv va fi opozabil si creditorilor bugetari, cu conditia respectarii legalitatii privind ajutorul de stat. In perioada in care concordatul preventiv a fost omologat de catre judecatorul sindic, nu se poate deschide procedura insolventei fata de debitor.

Material realizat cu sprijinul consultantului fiscal Adrian Benta de la compania Bentaconsult.