
Treaba e simpla. De cand e lumea, lume si TVA-ul, TVA, Fondul Monetar International stie un singur lucru: taierea cheltuielilor. Nu are mari dileme, strategia lui e cristalina ca Ozana lui Creanga. Pana la urma, FMI are sacul cu bani si daca vrei un imprumut, ii respecti conditiile. Poate insa, ideea acceptarii unui deficit public ridicat era mai buna. N-a negociat insa nimeni, nimic. Investitii publice cat mai mari care sa ocupe forta de munca eliberata din cauza crizei, investitii cu efect multiplicator care sa te scoata din prapastie…Poate ca se putea gandi si o alta varianta. Acum insa e prea tarziu. In Fond si la urma urmei, scrie Dan Popa pe
blogul lui.
Ma refer la barosani, la sefi, la bosi , la aia care judeca amaratul care a furat un cartof ca nu are ce minca !
Parerea mea e ca tarile emergente risipesc foarte mult si la ele factorul de multiplicare al investitiilor publice este mult mai mic ca in vest. Din cauza lipsei de finantare ele trebuie mereu sa se corecteze brutal in timpul unei recesiuni, dar asta le asigura o revenire mult mai rapida(asta statistic, nu intuitiv). Asta si pentru ca au ajutor de somaj mic si accepta usor scaderea salariului (cresterea competititvitatii)
Nu-i gasesc nici o vina FMI-ului. Din contra, mi-e frica de vremurile cand vom fi in zona euro si nu ne va mai da nimeni peste mana. Daca criza asta nu duce la puteri sporite pentru UE suntem in pom pe termen lung.