Criza "morala" in Franta, criza "tragica" in Grecia, criza "virtuala" in Germania, criza "profunda", cauzata de economia de cazinou, in Marea Britanie, criza "incurabila" in Serbia" si exemplele pot continua. RFI Romania a organizat cu sprijinul ICR o discutie cu corespondentii sai din Europa despre crizele momentului, mai grave sau mai putin grave. Concluzie: nu exista tara fara criza, iar Europa nu gaseste raspunsuri.
O sinteza de Luca Niculescu.
O sala mare, racoroasa, luminata discret, la sediul Institutului Cultural Roman din Bucuresti. Ziaristii veniti din intreaga Europa, se aseaza rand pe rand pe fotolii si canapele, in jurul unor mese joase, aranjate in asa fel incat toti sa ne privim in ochi. Si sa discutam despre criza, sau despre crizele pe care le traverseaza Europa.
Imbracat cu un tricou in dungi alb-albaste, tip "marinar", Matei Visniec se lanseaza primul in conversatie. "Criza momentului la Paris ? Una morala, bineinteles!", zambeste, cu ironie fina, dramaturgul. E generata de scandalul Dominique Strauss-Kahn ceea ce face ca in Franta sa se schimbe felul in care e privit raportul dintre viata personala, cea privata si angajamentul politic. "Exista riscul - spune Matei - de a se produce ca o reactie nucleara in lant, care va face sa explodeze una dintre mandriile franceze; si anume faptul ca pina acum a existat un zid intre viata publica si viata privata".
Dar, spune Matei Visniec, Franta se confrunta si cu o criza durabila, (pentru ca, daca exista ceva durabil in Franta, crizele sint durabile). "Iar aceasta criza e legata de rolul Frantei pe planeta, rolul de inspiratoare a Mapamondului. Aici simt francezii ca lucrurile nu mai functioneaza"
Tragedia greaca si ochii inchisi ai Europei
De partea cealalta a mesei, Monica Chihaia, corespondent RFI si RRA la Atena, se aprinde. Vorbeste cu pasiune despre criza dura, grea, apasatoare, cea din Grecia. "Grecii, exclama ea, se simt tradati ! Se simt tradati de clasa politica si se intreaba : cine se afla in spatele tragediei noastre ? Au senzatia unei caderi libere intr-o prapastie, nu stiu cind vor ajunge la capatul ei. Se simt tradati de politicienii lor, dar si de Europa, care a stiut ca datoriile Greciei sint imense. De ce atitia ani Europa s-a facut ca nu cunoaste nimic si acum arata cu degetul inspre Atena ?"
"Asa este", recunoaste calm Quentin Dickinson. Francez cu chip scandinav si cu umor britanic, seful biroului RFI de la Bruxelles este unul dintre cei mai buni specialisti ai actualitatii comunitare. "Europa stia. Stia inca din 1980 ca statisticile grecesti erau false. Dar exista atunci o presiune politica pe Comisie ca aderarea Greciei sa se faca repede." Cine facea presiunile ? "Exista o anecdota, dar numai pe jumatate. Potrivit ei, presiunile veneau in primul rind de la Valery Giscard D￢Estaing, fostul presedinte francez, care avea un dublu motiv: invatase greaca veche la scoala si era prieten cu Constantin Karamanlis, prim-ministrul grec". Europenii au decis sa primeasca atunci Grecia gandindu-se ca statisticile se vor imbunatati pe parcurs, iar economia greceasca oricum nu are o pondere foarte mare in ansambul economiei europene. Dar n-a fost asa, "minciunile au atras alte minciuni, iar intrarea in Euro a insemnat intrarea intr-un mecanism diabolic care a dat Greciei o putere mare asupra celorlalte tari din Euro. Iar criza mondiala a aratat lumii intregi ceea ce nu mai puteam sa ignoram".
Cum se vede criza din Germania ? "De la televizor", zambeste cunoscutul scriitor William Totok, corespondent al RFI la Berlin. Pentru germani e o criza "virtuala sau televizuala". Germanul de rind nu simte ceea ce se simte in celelalte tari europene, pentru ca exista crestere economica, dar, in acelasi timp, are angoase, provocate de declaratiile oamenilor politici, preluate de presa de bulevard. "Cind Angela Merkel spune ca tarile din Sudul Europei nu vor sa lucreze, iar fraza ei e preluata de Bild, care are 7 milioane de cititori zilnic, exista un impact asupra populatiei." Chiar daca Merkel si-a retractat ulterior cele spuse, retractarile nu au mai ajuns in presa larga, de bulevard.
