In raportul despre economia globala publicat saptamana trecuta, FMI ofera cateva cifre interesante legate de volumul activelor toxice existente la nivel mondial. Astfel, din cele 4.100 miliarde dolari la cat se estimeaza a fi valoarea totala a acestui tip de active, sistemul bancar detine 2.800 de miliarde, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.
Din aceasta suma, 1.050 miliarde dolari se afla in posesia bancilor din SUA iar 1.426 miliarde in posesia bancilor din Europa. Mai mult, conform unor calcule facute de Reuters, totalul deprecierii activelor inregistrate deja in bilanturile bancilor si societatilor de asigurari (write downs) a ajuns la cifra de 740 miliarde dolari, suma pentru care bancile si societatile de asigurari americane sunt responsabile in proportie de 70%, iar cele europene in proportie de doar 14%.
Din aceste cifre deducem ca, desi detin cea mai mare parte a activelor toxice, bancile europene au inregistrat cele mai mici deprecieri iar, in aceste conditii, este posibil ca viitorul sistemului bancar european sa nu fie deloc roz.
Ieri, desi cea mai mare banca germana (Deutsche Bank) a raportat un profit trimestrial in valoare de 1,19 miliarde euro, cu peste 50% mai mare fata de asteptarile pietei, actiunile acesteia au scazut cu peste 6% pe fondul temerilor legate de sustenabilitatea acestor castiguri in timp ce Societe Generale se afla in centrul unui scandal legat de o posibila pierdere in valoare de pana la 10 miliarde de euro (banca a dezmintit informatia) generata de unele speculatii hazardate. Mai mult, presedintele acestei banci a demisionat.
In ceea ce priveste nivelul capitalului necesar bancilor pentru a atinge ratele de solvabilitate inregistrate in urma cu 10 ani, in SUA suma necesara este de 275 miliarde dolari, in timp ce bancile din Europa ar avea nevoie de peste 500 miliarde.
Cea mai mare problema a europenilor este aceea ca nu au o politica unitara in ceea ce priveste sustinerea sistemului bancar iar planurile de stimulare a activitatii economice au un efect doar la nivel national si de multe ori se transforma in protectionism (planul german de investitii in infrastructura, cel francez de sustinere a industriei auto).
Autoritatile din SUA si cele din Europa au procedat diferit cand a fost vorba despre sustinerea companiilor cu probleme: astfel, daca Administratiile Bush si Obama au acordat un sprijin masiv economiei prin cheltuirea unor fonduri publice uriase, guvernele din Europa, desi au pus la punct programe de stimulare, nu au fost nici pe departe atat de dispuse sa arunce in joc banii colectati de la contribuabili.
Timpul ne va spune cine a procedat mai bine.
Comenteaza pe Khris, un 'blog cu atitudine'.
1
1
