20 de ani de internet in Romania

Cum s-a creat unirea digitala a provinciilor istorice ale Romaniei. Prima retea de calculatoare din tara si ce solutii informatice dezvoltau in laboratoarele lor URSS si SUA

de Raluca Pantazi     HotNews.ro
Marţi, 19 noiembrie 2013, 11:00 www.ro 20 de ani

Calculatoare la Uzinele Vulcan din Bucuresti - 1989
Foto: Agerpres
Prima retea de calculatoare din Romania s-a dezvoltat in cadrul unui proiect derulat timp de 12 ani, inceput in 1970 si care a reprezentat baza materiala pentru crearea domeniului .ro, a declarat Marius Guran, primul director al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica. In cadrul conferintei Programatica - Open Source 2013 organizata de Agora Group, Marius Guran a povestit cum arata lumea informatica a anilor '70-'80, trecand de la calculatoarele sovietice pe care a lucrat la Institutul Electrotehnic din Leningrad (astazi Sankt Petersburg) si pana la calculatorul SDS 940 dezvoltat la Universitatea Berkeley sau la sistemul de operare MULTICS de la MIT. Citeste in articol cum si-a castigat experienta unul dintre pionierii internetului romanesc, vizitand ambele tabere ale Razboiului Rece si laboratoarele lor informatice.
  • Luna aceasta se implinesc 20 de ani de la crearea primei retele de internet in scoli si universitati.
  • 2013 este si anul in care se implinesc 20 de ani de la aparitia domeniului .ro.
  • HotNews.ro - primul ziar online din .ro - va prezinta o serie de interviuri cu persoanele implicate direct in Revolutia Internetului in Romania.
  • In cazul in care cunoasteti persoane care au fost implicate in revolutia informatica in Romania, pionieri ai .ro care doresc sa vorbeasca despre primii ani de internet in Romania, trimiteti datele lor de contact la redactie[at]hotnews.ro si HotNews.ro le va contacta pentru a le publica povestile.
Cu un deceniu inainte de aparitia primelor retele de internet pentru populatie, cativa oameni de stiinta reuseau in Romania sa uneasca din punct de vedere digital provinciile istorice; ei au facut uriasele computere sa comunice unul cu altul in cadrul unei retele, a povestit Marius Guran. 

Profesor universitar la Universitatea Politehnica din Bucuresti, doctor in tehnici de calcul (1965) si absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii (1960), Marius Guran a fost primul director al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica (ICI), la infiintarea institutului in 1970, si cel care a format prima echipa de cercetare in domeniul retelelor de calculatoare.

In cadrul conferintei Programatica - Open Source 2013 organizata de Agora Group, Marius Guran a povestit cum a luat nastere la ICI in 1970 proiectul primei retele de calculatoare de arie larga (WAN) in Romania: RENAC (Reteaua nationala de calculatoare)/RENOD (Reteaua Nodala de Comunicatii) (Sursa). Proiectul s-a finalizat in 1984 cu experimentul UNIREA care a marcat punerea in functiune a retelei RENAC/RENOD, conectand nodurile din Bucuresti, Cluj si Bacau, la care erau conectate calculatoare din ICI si Centrele Teritoriale de calcul Cluj si Bacau.

RENAC/RENOD a fost prima retea de calculatoare la nivel national realizata de o tara membra CAER. Potrivit lui Marius Guran, cercetatorii care au lucrat la acest proiect au dezvoltat in anii '90 primele retele de calculatoare din cercetare si invatamant: ROEARN, RNC, RoEduNet. "Ramasita acelui proiect traieste acum la ICI, este baza materiala care sta la baza domeniului .ro", a declarat Guran.

Declaratiile lui Marius Guran la conferinta Programatica - Open Source 2013:

Marius Guran
Foto: Guran.ro
"In anii 1967-1968-1969 eu eram un tanar care facuse doctoratul pe o tema legata de utilizarea unui calculator numeric universal care comanda la distanta un proces tehnologic. Datele de pe exploatarea normala a procesului tehnologic erau transmise la calculator, erau preluate si se actualizau coeficientii intr-un program. Eram tanar doctorand care nu isi valorificase cunostintele acumulate in acest doctorat, fiindca in anii '60 nu erau calculatoare numerice universale reprezentative in tara. Cinste celor care au facut la IFA (Institutul de Fizica Atomica), la Cluj, la Timisoara primele calculatoare, dar erau cel mult microproductie.

Din aceasta cauza eu am lucrat cu calculatoare universale de generatia a II-a la sovietici. Aranjamentul a fost facut de profesorul Tudor Tanasescu care avea cunostinte in lumea academica din Uniunea Sovietica si pe care l-am cunoscut la terminarea facultatii, dupa intoarcerea dansului dupa perioada de 2 ani in care a fost director stiintific la Dubna, Institutul de cercetari nucleare al URSS.

Eu am lucrat la Centrul de calcul la Institutul Electrotehnic din Leningrad unde aveau un Minsk 32 (detalii aici) si la centrul de calcul al Academiei URSS cu acces protejat; acolo aveau, culmea calculatoarelor, un BESM (Bolshaya Elektronno-Schetnaya Mashina) despre care americanii, cand am ajuns la Berkeley - stiau ca eu am fost acolo - m-au rugat sa spun cum functiona calculatorul acesta cu 4 adrese de instructiuni. Avea doua adrese de operat, o adresa de rezultat si o adresa de Look Ahead, adica pentru instructiunea urmatoare.

Deci in perioada '67-'68 am avut norocul ca profesorul Grigore Moisil s-a zbatut, cum era dansul un om dinamic, si impreuna cu comisia de calculatoare care era la guvern si cu centrala de legume si fructe care avea valuta a procurat un IBM pe care l-a instalat la Centrul de calcul al universitatii. Acolo eu cu Petre Dimo, cu cativa colegi mai tineri am acceptat sa ne "umilim" si sa fim elevii unor instructori care predau, faceau transfer de cunostinte pentru utilizarea acestui calculator. Se vorbea in engleza, majoritatea instructorilor erau veniti de la Viena si am exersat si engleza si am asimilat un calculator de generatia a III-a.

Cu background-ul anterior am fost propus la deschiderea mare a Romaniei catre Vest, datorita faptului ca anumite personalitati ne-au oferit niste burse la universitatile din Statele Unite, si eu am concurat pentru o bursa. Am dat examen la ambasada americana, engleza pe limbaj de specialitate si am ajuns la Universitatea Berkeley, unde am fost programat 10 luni sa lucrez, iar 2 luni dintr-un an, fiind bursa Fulbright, le-am lucrat la MIT.

La Berkeley am fost incadrat ca visiting scholar si associated research la un proiect de time-sharing, care era ceva special. Insa unitatea centrala era, culmea, viitoarea licenta pe care au cumparat-o francezii si pe baza careia au facut IRIS, se numea SDS 940, cu niste fugari de la IBM care facusera familia 360. Era o unitate centrala foarte asemanatoare procesorului central de la IBM, avea niste periferice speciale, fiindca se lucra in time-sharing, iar pe mine m-au pus intr-o saptamana sa invat sa bat la masina pentru ca mi s-a dat un terminal Teletype si urmaream niste statistici legate de utilizarea segmentelor paginate in sistemele time-sharing, acum nici nu stiu daca se mai stie ce inseamna.

Pe timpul acestui stagiu la Berkeley in campus se perindau fel de fel de personalitati profesionale importante. Spre sfarsitul stagiului, profesionistii care s-au strans la un seminar anual care se tinea la Monterey au definit ce inseamna o retea de arie larga. Am facut si eu rost de un raport tehnic in care se definea o retea, ce e utilizatorul, ce e o resursa de calcul, sisteme de prelucrare distribuita a datelor.

Am fost emotionat de un asemenea proiect, de posibilitatea de a realiza si in tara asa ceva. Cand am ajuns la MIT, acolo se lucra la un sistem de operare MULTICS, care era finantat de General Electric. Mie, venind cu experienta proiectului Genie de la Berkeley (detalii aici), nu mi-au dat voie sa vad facilitatile lor de calcul pentru ca MIT era pe vremea aceea inchis pentru cei din tarile socialiste. Toata lumea in State era obsedata sa lege Coasta de Est cu Coasta de Vest la mii de kilometri si sa simplifice partea de control a comunicatiilor si software-ul acesta.

Cand am terminat acest stagiu, m-am intors in Politehnica. Invatasem insa o lectie: niciun proiect nu se face fara bani. M-am dus la directorul economic, iar el mi-a spus ca daca vreau sa fac un asemenea proiect, nu am nicio sansa in Politehnica, trebuie sa ma duc undeva unde sunt bani. In conditiile acestea, eu am parasit partial Politehnica si am fost luat la infiintarea Institutului de Informatica, cand acest institut era doar un decret prezidential, fara oameni, fara facilitati.

Aici am valorificat cat s-a putut licenta care nu avea facilitati de teleprelucrare. S-a infiintat un laborator unde am avut sansa sa importam o serie de echipamente performante legate de elementele acestea de teleprelucrare si de dezvoltarea calculatorului preluat prin licenta. Dezvoltarea nu o faceam la noi, realizarile se faceau la fabrica de calculatoare. ICI avea posibilitatea sa finanteze dezvoltari ale calculatoarelor. Dupa aceea, colectivul de la ICI s-a orientat pe utilizarea minicalculatoarelor, am importat 3 minicalculatoare care nu erau dotate cu cuplare de comunicatii, fiindca erau supuse embargoului.

Fortand nota, cu Tonceanu Dan si cu fabrica de calculatoare am reusit sa iesim din laborator cu 3 noduri si cu tehnologia de comutatie de pachete simulata in laborator. Calculatoarele de la ICI s-au instalat la Palatul Telefoanelor din Bacau - langa sectiunea care era de ascultare, cum am descoperit mai tarziu, dupa '90, pentru ca la Bacau este cel mai mare centru de comunicatii din Moldova - si la Cluj. Noi am lucrat la ICI legand calculatoarele Felix la nodurile reprezantand minicalculatoarele si s-au folosit aplicatii de tip transfer de fisiere si posta electronica numita Cora. Acestei dezvoltari cu cele 3 noduri noi i-am zis Unirea, pentru ca reprezenta unirea digitala a provinciilor istorice ale Romaniei.

In jurul acestui mare proiect, care s-a intins pe 12 ani, s-au facut si alte dezvoltari si dotari, iar ramasita acelui proiect traieste acum la ICI. Este baza materiala care sta la baza domeniului .ro. Noi am fost acceptati foarte repede cu acest domeniu, cred ca am fost prima tara socialista de altfel".
Scurt CV:

Marius Guran a absolvit in 1960 Facultatea de Electronica si Telecomunicatii a Institutului Politehnic Bucuresti, iar in 1965 a obtinut titlul de doctor la Institutul Electrotehnic din Leningrad (Sankt Petersburg). In perioada 1968-1969 a fost bursier Fulbright la University of California-Berkeley si la Massachusetts Institute of Technology - USA (MIT), unde a avut pozitiile de Research Associate si Visiting Scholar.

Vezi aici si aici CV-ul integral al lui Marius Guran

Citeste si:


Citeste mai multe despre   



















7142 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri